Poezie
mirele
cântec de mahala
1 min lectură·
Mediu
MIRELE
Cîntec de mahala
Avea mustața-n furculiță
Cărarea-n mijloc și-o purta,
Avea o limbă de peniță,
Pe Madelina o curta!
Dar Madelina, o ingrată,
Ignora penița lui!
Nu era o literată
Și era dată dracului!
Frizerița Madelina
Avea inima vândută
Și o țâță, bat-o vina,
Un fior de alăută!
Mișcarea-aceasta socială
Poetul nu o pricepea
Și din sfială în sfială
Pe Madelina o topea!
A dus-o noaptea într-o gară,
Și ziua într-un rond cu flori...
Laie Chiorul din vioară
Le-a cântat adeseori!
Uitând de tot să mai rimeze,
A devenit mai îndrăzneț
Și din trecutul de asceze
El și-a cioplit ceva semeț!
Cu semeția lui hulpavă
Madelina s-a trezit
Și-n mahalaua de gâlceavă
Cu mirele s-a logodit!
001.215
0