Florin Dan Gherlea

Stau cu fața la apus, Mi s-a spus ce-a fost de spus. Ea mi-a spus tot ce simțea — Poate-atât doar meritam. Stau cu gândul în răsărit, O aud ușor, șoptit, Cum îmi spune c-ar vrea altceva, Nu

Fugi de ploaie și de vânt Pe-un câmp fără stăpân, Pe-un deal și pe-un munte, Lăcrimând de zile multe. Fugi de soare și de lună, De aproape o săptămână, Fugi de vorbele duioase Ce-ți dădeau

Bați la porți închise iară, Să-l găsești pe cel plecat — Printre oamenii cei vii, Neștiind că-i îngropat. Însă-ți spun că e plecat, Fiindcă lumea l-a trădat, Fiindcă cei ce-l

Poate tu m-ai depărtat, Poate tu m-ai supărat, Poate tu m-ai necăjit, Poate tu m-ai zăpăcit... Și poate tu m-ai alungat, Poate tu m-ai întristat, Poate tu m-ai tot rănit, Și poate tu m-ai

Fulgi de nea îți bat la fereastră, Să-ți aducă iar în casă Un Crăciun mândru, frumos, De Nașterea lui Hristos. Și-un sac plin de sănătate, Să le faci încet pe toate, Și un brad împodobit

Mi-aș dori să pot picta Un tablou în viața mea, Să-mi rămână-n amintire Ca valoare de cinstire. Și nu pot să înțeleg De ce nu știu să pictez, De ce nu pot să mă afirm Pe-o pânză, fără