Poezii

mi-am sechestarat iubirea-n călimară... cioplindu-i cu gândul mâinile pe piept am aprins un muc de lumânare... să piară în timpul său patetic de albastru marin un dram de milă și n-am să-aud

E albă cenușa și-i gata să-nvie, S-apuce din nou fantasticul drum. Se naște din foc, din hotar și din fum Și duce la albul ce azi ne îmbie… Și soarele meu mi-aprinde-o idee: Că cerul e crud;

Mi-e dor nebun să-mi fac din vânt șaretă, Să pun căpăstru lunii și s-o-nham, La adăpostul nopții să-ncerc o piruetă, Să macin praf de stele, să le ascund un dram Și să gonesc călare pe albul ca