Poezie
elegia lucrurilor mărunte
(I)
1 min lectură·
Mediu
fiecare lucru are un loc vulnerabil
cu oase și carne și sânge,
o gură de hrănit
și o senzație de rămânere în urmă
când i se duce luciul
dar orașul meu a crescut prea repede,
s-a ridicat pe arcuri
și a strănutat în curtea cu fiare vechi
o dată, de două ori,
peste duzii decapitați
pe gâturile lor netede
crescuseră copii cu praștii
eu așteptam un semn de la tine
să mă vindec
Doamne, nu pomeni păcatele mele,
crucea se ascunde în ochiul meu stâng,
în caduceul îngerului
din casa cu lucruri mărunte
cum stau așa aruncate prin colțuri
îți amintesc de un corp
pe care ele îl țin în viață
prin felul de a-și schimba cutele
002.290
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin caragiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
florin caragiu. “elegia lucrurilor mărunte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/1831549/elegia-lucrurilor-marunteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.