Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

borderline

1 min lectură·
Mediu
cu mâna pe inimă, cu amândouă mâinile pe inimă,
în răgazul scurt în care durerile dispar, bolborosești
un cântec. te uiți împrejur și tremuri. nu vezi nimic.
lucrurile care sprijineau rostirea își pierd fixitatea,
și cuvintele dornice să exploreze posibilul
sunt oprite de semne. nu că n-ar împrăștia
mai departe o lumină slabă, dar un om
care a făcut curat în locul răvășit de patimi
își mută atenția spre ceva ce nu ți se-arată,
deși realizezi că se-ntâmplă. acum pot să-ți spun
că nu te-am iubit. nu, te-am iubit! însă nu cât să taie
îngerul eșarfa roșie cu care mi-am legat simțurile.
ele n-au fost libere, n-au putut scoate din gură
cuțitul cu care-ntinzi culorile pe pânză.
n-au știut că păcatele sunt lovite de o ură sublimă,
venită din grija unei Ființe pe care nu o cunoști,
deși mișcările tale trag din juru-i o suflare
spre locul atins de boală. trebuie să mă aperi
de departe, să-i rogi pe cei ce pot să ridice o mână
s-o coboare încet aproape de inimă.
023014
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
172
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

florin caragiu. “borderline.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/1828507/borderline

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@doru-dorian-davidDDDoru Dorian David
poemul se infasoara darnic, profund, pe axa orizontala a sufletului, pe filonul acelor ganduri esentiale care dau trainicie rostirii! uneori jurul si imprejurul, lucrurile care dadeau cosistenta trairilor/poeziei dispar, traim acea labilitate existentiala care intuneca lumea/poemul/cuvantul

\"... lucrurile, care cu statornicie
sprijineau rostirea, își pierd fixitatea,
și cuvintele dornice să exploreze posibilul
sunt oprite de semne\"

Cuvintele care incheaga poemul nu pot dezlega, nu pot opri ura/pacatul... dar exista acel EL/ Fiinta suprema, in sufletul caruia locuim in inima caruia ne vindecam:

\"ele n-au fost libere, n-au putut scoate din gură
cuțitul cu care-ntinzi culorile pe pânză.
n-au știut că păcatele sunt lovite de o ură sublimă,
venită din grija unei Ființe pe care nu o cunoști, \"


Iata finalul... acea linie de margine ca o rugaciune!

\"... mișcările tale trag din jurul ei o suflare
spre locul atins de boală. trebuie să mă aperi
de departe, să-i rogi pe cei ce mor să ridice o mână
și s-o coboare încet aproape de inimă. \"


Un gand bun din Dublin!
0
@florin-caragiuFCflorin caragiu
Multumesc pentru com, ai impartit frumos poezia.
dintr-o margine a parcului Titan, cele mai bune ganduri!
0