Poezie

vârtej

1 min lectură·5 septembrie 2008

Mediu

Dumnezeu mă privește prin ochii tăi prin gura ta îmi spune

să încep ziua cu o tragere la țintă:

în trecutul nostru sunt inele concentrice

zilele și nopțile se întind în straturi ne ung pielea iritată

de cedările în fața tăvălugului de culori

sub apă e liniște și oxigenul ne leagă de viață

cum ne ține dragostea când escaladăm singurătatea

și spargem capilarele cu o strângere de inimă în raliu

spre plaja pe care adorm bancuri de pești

vrei să deschizi portiera să creezi un vârtej

să verifici centura de siguranță alegând primul obiect

ce îți poate expulza sângele într-o pânză pregătită cu ulei fierbinte

avem nevoie de un dram de credință să tăiem cercul în patru

fără să tremurăm de spaima neaflării centrului

acolo unde bănuim că pulsează după semnele vremii

oamenii se leapădă atât de ușor de tine

încât îi admiri pentru curajul de a ți-o lua înainte

fiindcă știi că de aici nu mai poți înainta

nici pe burtă nici târât de lumină peste granițele bine păzite

e cu toate acestea un loc sigur

pentru că mângâierea șterge literele strâmbe de pe corp

și lemnul de foc se vindecă prin tăiere

002.554

florin caragiu. “vârtej.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/1800357/vartej

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.