Poezie
muzica morții
1 min lectură·
Mediu
nu mi-e de ură, dragostea mea, nu mi-e de pielița
în care s-a născut bunicul meu, furată de moașă,
de paiele putrede și hohotul ochilor stinși.
când pierzi oameni, se cască un gol și stai așa, înlemnit,
cu o hârtie în mâini, să ți se șteargă păcatele.
uneori plouă atât de tare încât începi să tușești
și expectorezi o lumină roșie, care-i atrage pe prieteni
în jurul tău. e o glumă bună, spun ei, scuipând în batiste,
și te bat pe umeri, povestind despre pulverizarea hârtiei
de scris. nu te înțeleg, dar îți sapă o groapă frumoasă
sperând să te scoată peste ani, mult mai viu. nu te încrede
în cei ce se suie pe umerii tăi, să vadă mai departe.
ei flutură de acolo semne rușinoase și se strâmbă
la femeile roase de singurătate. nu mi-e de uitare
cât de nopțile în care îl cauți pe Dumnezeu și dai
peste o siluetă tristă care te-ntreabă, simplu,
cum ți-ar cere o favoare, dacă nu vrei o fată?
disperarea lumii e deodată a ta, și muzica morții
răsună în trupul ei, ca un copil închis înăuntru.
043.900
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin caragiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 185
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
florin caragiu. “muzica morții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/13897112/muzica-mortiiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCMCmarius ciobanu✓expectoram, mi se pare ca rupe cumva echilibrul.
0
FCmersi pentru parere, desi nu-mi dau seama de ce yici ca ar rupe un echilibru.
0
NAexceptional poem,intimist ,plin de miez si o culoare tragica
sinceritatea este rascolitoare ,este un subiect coplesitor ,caci traim d ela începutul p^na la sfarsitul vietii în teama d e a-i pierde pe cei dragi ,în propria teama d e moarte ,viata este un lung drum de angoase
moartea ne rascoleste si ne forteaza la un cult solemn ,aceste gânduri filozofice dau acestui poem valoarea unui monument ,imposibil d e ocolit ,ca si cum s-a SCRIS singur în maruntaiele autorului
eu nu dau stele caci nu am nivelul(sic!-faca asta doar pe agonia.fr)dar merita o stela ,cum se pun la capul celor dusi pentru a le lumina ultimul drum spre infinit
sinceritatea este rascolitoare ,este un subiect coplesitor ,caci traim d ela începutul p^na la sfarsitul vietii în teama d e a-i pierde pe cei dragi ,în propria teama d e moarte ,viata este un lung drum de angoase
moartea ne rascoleste si ne forteaza la un cult solemn ,aceste gânduri filozofice dau acestui poem valoarea unui monument ,imposibil d e ocolit ,ca si cum s-a SCRIS singur în maruntaiele autorului
eu nu dau stele caci nu am nivelul(sic!-faca asta doar pe agonia.fr)dar merita o stela ,cum se pun la capul celor dusi pentru a le lumina ultimul drum spre infinit
0
FCva multumesc pentru aprecieri, care sunt in sine o lumina pusa la capul acestui poem.
0