Poezie
ploaia în rafale
1 min lectură·
Mediu
prima reacție este să-ți uiți suferința
când țipătul mierlei întâlnește,
el, primul, grația unei prevestiri.
iute dispar din preajmă oamenii.
dacă ai putea filma acest exod aureolat
de soarele roșu, i-ai vedea mângâiați de o grijă
pe care au părăsit-o în grabă.
nu de bunăvoie, ci dintr-un imbold
care îi ia pe sus. ploaia în rafale
și tu, neezitând să traversezi pârâul umflat,
iată ce mă oprește în loc.
departe, un muribund așteaptă.
asta te face de o mie de ori mai frumoasă.
o frumusețe sticlește pe buzele lui,
tremură o vreme în aer, apoi se stinge,
cu un dram de curaj. fermitatea ta
îi întrerupe leșinul, ori de câte ori
moartea crapă ușa, nu pentru a intra,
ci să se asigure că toate sunt la locul lor.
acea paloare care se așterne
când afli de o boală incurabilă îți amintește
că între resemnare și luptă
e spațiu pentru o poveste fără sfârșit.
002.313
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin caragiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
florin caragiu. “ploaia în rafale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/13896117/ploaia-in-rafaleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.