Poezie
Șantier 7
am găsit muncitori cu zorile
1 min lectură·
Mediu
se strâng câteva suflete la un loc li se arată o aripă
s-au făcut angajări se caută doar muncitori cu zorile
primul sosit e un înger ne dăm seama cu toții el nu fumează nu bea doar se uită la ceas are familie grea vrea să muncească și pleacă la drum îmbrăcat gol în costum
sunt în număr de șapte lucrătorii ea în număr de unu femeia
căutați printre unelte spune meșterul potriviți cheia la aripă
azi lucrăm zi lumină primul care termină de săpat șanțul
vă spun are liber și drepturi egale să adoarmă în mâinile ei o secundă înaltă pune schele muncitorilor mei deodată
lucrarea începe cu noaptea ziua în poeme tipărește o carte
îngerii mei lucrători așteptau să se arate și ei muritori
numai tu numai eu aparținem acestui peron al orei exacte
lucrarea e gata vine Dumnezeu să se uite la tine la mine la noi ne întrecem în tăceri care ard hainele ceasului
se strigă ajutor s-a pus foc
mâinilor noastre aripi în loc
Timișoara
noaptea târziu pe 30 octombrie
034.170
0
MP