Călcâiul unui sunet A

azi plec de-acasă și din buletin din apă din toate semnele

plec într-un lemn din care face lumea foc că vine văd grăbit un vânător să-mi ia vânatul să-mi numere cu-n glonț cu aripi

zilele

azi plec la drum privind în urmă peste umăr înfricoșat desculț

cum mă aleargă nașterea strigându-mi numele

cum strigă și eu nu aud decât pe el

chiar strigătul plângând

azi nu aud nu fug gonesc mă duc și rup pământul

mă ascund în peștera lui NU privesc

din când în când iar peste umeri s-a tras un glonț din glonțul în chiar cuvântul

din cer o picătură plouă sânge peste frig în nori

azi mă descurc

de unul singur bat la porți bat sunetul

îi rup călcâiul

mă ascund că vine noaptea să mă-nghită

ieri vânătorul meu m-a vrut doar o momeală în noaptea asta în somn ar vrea să-mi bea din apa adormită

în apa care iar înoată moartea mea

cu guler și cu nasturi la haina mea cu nori cârpită

azi plec azi plec azi nu aud ci mă desfac și mă las pradă

că vine a venit iar timpul să mă întorc pe drum să număr

să văd dacă am

nu

ori

da

cumva cel ce-a fugit nu eram eu ci vânătorul ce caută să-mpuște-n piept

zăpada umbrei din zăpadă