Poezie
și nesilit de nimeni
2 min lectură·
Mediu
e tot mai lung drumul spre nord
dacă eram pajiște și aveam ochi mă lăsam lins de vederea turmei de bivoli pregăteam din pământ așternut curat pentru prânzul acesta în care pe masă doar frigul
când nu ești mi se pare miracol fruntea pe care un gând stă să adoarmă
am vedenii
pun sare mare și neagră în inima mea sunt vagoane multe un tren lung cât mirosul liliacului pe care îl înfloresc soldații primăvara în scrisorile lor electronice spre alte planete
nu mai alerga prin jurul acestui descântec de viață vezi bine stele cusute cu ață se sting în lacrima celui mai mic dintre bonsai
hai cu mine la ultima nuntă de semne ioana
îl chem pe adi minune pe domnul pepe lăutarii din clejani pe nico și angela similea pe gică petrescu de pe plăcile de vilin știu sigur că moartea nu este ca o mireasă doar prin poezii am curajul acesta să spun
fiindcă eși tu să înfrunzești în această iarnă a mâinilor mele- am mai scris versul acesta unei alte femei m-am dat colonel de la serei am pus pe mine palton negru și m-am dat popă am desenat cai verzi și am scris puța pe garduri zău că am fost un golan unul înalt cu mâinile cât satul meu sârbesc nenumit of Doamne că numai tu știi când am fost
de aceea dacă se face dimineață în numele tău azi ori mâine spre seară sau spre deal lasă un semn
rochia de mireasă
e drumul
din vinerea timpului meu
064.993
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 254
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
florian stoian -silișteanu. “și nesilit de nimeni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florian-stoian-silisteanu/poezie/1735798/si-nesilit-de-nimeniComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
F-vai ce bucurie să văd un com de la tine că de când mă rog de tine să mă lauziiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii......încântat....și...încă ceva Drumurile doar sunt de lungit nu mai încape distanța
0
RS...de n-ai sti ca-s saraca-n vorbe!! ...
Intindeti (si Ioana si dumneata un drum mai spre rasarit de la Oradea si ca tot spusesi atat de adevarat ; \'\'Drumurile doar sunt de lungit nu mai încape distanța\'\'
Imbratisari
Intindeti (si Ioana si dumneata un drum mai spre rasarit de la Oradea si ca tot spusesi atat de adevarat ; \'\'Drumurile doar sunt de lungit nu mai încape distanța\'\'
Imbratisari
0
F-vad fara diacritice fiindca nu se poate afla.de nu sar la gat cenzorii si uneori drept este atunci inainte de Mexic poate trajem o drumeatza in Lechintza
0
LSde fiecare dată când
pleacă ia cu el o culoare din mine penumbră rochia de nevastă se deșiră în iarbă înaltă câinele apei tulbură cu semne tot mai departe pe margini de glas vestul alunecă incolor aripi cad din mâini înrădăcinează crini în coapse de nebună voie și silit de nimeni poetul meu îmbătrânește iubit de aceeași femeie tânără îi adună liniile frigului din palme când se întoarce niciodată plecat din vina cui se aprinde în icoană un pește cuprins prea devreme într-un târziu el plivește mușcatele din lucarna inimii stelele sărută infraroșu dorința oxidează verde iarnă de fiecare dată când
pleacă ia cu el o mușcată din mine plivește culorile din lucarna inimii stelele sărută infraverde dorința se deșiră în roșu rochia de nevastă oxidează iarbă înaltă câinele apei tulbură cu semne penumbră vestul alunecă incolor tot mai departe pe margini de frig aripi cad din mâini înrădăcinează crini în coapse de nebună voie și silit de nimeni poetul meu îmbătrânește din vina cui iubit de aceeași femeie tânără el îi adună liniile glasului din palme când se întoarce niciodată plecat se aprinde în icoană un pește cuprins prea devreme într-un târziu iarnă de fiecare dată când
pleacă ia cu el o iarnă din mine aripi cad din mâini pe margini de frig vestul alunecă incolor tot mai departe de nebună voie și silit de nimeni rochia de nevastă deșiră penumbră oxidează verde când dorința plivește mușcatele din lucarna inimii stelele sărută infraroșu în iarbă înaltă câinele apei se tulbură cu semne din vina cui poetul meu îmbătrânește iubit de aceeași femeie tânără iarnă cuprins prea devreme într-un târziu el îi adună liniile peștelui din palme înrădăcinează crini în coapse când se întoarce culoare niciodată plecat se aprinde în icoană un glas de fiecare dată când
pleacă ia cu el semne din mine
pleacă ia cu el o culoare din mine penumbră rochia de nevastă se deșiră în iarbă înaltă câinele apei tulbură cu semne tot mai departe pe margini de glas vestul alunecă incolor aripi cad din mâini înrădăcinează crini în coapse de nebună voie și silit de nimeni poetul meu îmbătrânește iubit de aceeași femeie tânără îi adună liniile frigului din palme când se întoarce niciodată plecat din vina cui se aprinde în icoană un pește cuprins prea devreme într-un târziu el plivește mușcatele din lucarna inimii stelele sărută infraroșu dorința oxidează verde iarnă de fiecare dată când
pleacă ia cu el o mușcată din mine plivește culorile din lucarna inimii stelele sărută infraverde dorința se deșiră în roșu rochia de nevastă oxidează iarbă înaltă câinele apei tulbură cu semne penumbră vestul alunecă incolor tot mai departe pe margini de frig aripi cad din mâini înrădăcinează crini în coapse de nebună voie și silit de nimeni poetul meu îmbătrânește din vina cui iubit de aceeași femeie tânără el îi adună liniile glasului din palme când se întoarce niciodată plecat se aprinde în icoană un pește cuprins prea devreme într-un târziu iarnă de fiecare dată când
pleacă ia cu el o iarnă din mine aripi cad din mâini pe margini de frig vestul alunecă incolor tot mai departe de nebună voie și silit de nimeni rochia de nevastă deșiră penumbră oxidează verde când dorința plivește mușcatele din lucarna inimii stelele sărută infraroșu în iarbă înaltă câinele apei se tulbură cu semne din vina cui poetul meu îmbătrânește iubit de aceeași femeie tânără iarnă cuprins prea devreme într-un târziu el îi adună liniile peștelui din palme înrădăcinează crini în coapse când se întoarce culoare niciodată plecat se aprinde în icoană un glas de fiecare dată când
pleacă ia cu el semne din mine
0
F-eu cred că rotunjesc în curând un spațiu la casa de nebuni fiindcă nu pot să înțeleg de ce de ce...prea multă atenție și nu merit........după atâția ani vii tu și scuturi merele din stejarul meu înalt din care iese inima și urcă să vadă nu cumva cuib și cruce de frig se așează la odihnă pe sinele meu...................................ce să fac?
0
In mod special mi-a placut ; \'\'când nu ești mi se pare miracol fruntea pe care un gând stă să adoarmă
am vedenii...\'\'
Dau binete calatorului, drumurile sunt lungi.