Poezie
ioana drumului
1 min lectură·
Mediu
umbra mea are carne are oase sprâncene frumoase
uneori când merge la nuntă inima umbrei e mută
viața aceasta a mea are înger îl ține ascuns în numele unei stele din care au plâns fără să vrea mâinile umbrelor mele
femeia strânge la piept un copil
soarele intră în apă
ies sfinții la mal deodată
iarba se usucă ia foc vin pompierii să stingă
trupul potrivit în oglindă - un șarpe
un metal străin căzut pe pământ
altfel de păsări ies din cuvânt
sunt semne
023.921
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
florian stoian -silișteanu. “ioana drumului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florian-stoian-silisteanu/poezie/1734930/ioana-drumuluiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
F-Victoria Drăgan
ai un nume sonor.este un act de curaj să dai aripi cuiva.păsările mele nu sunt ale mele.întind mâna o trec prin aer iar aerul fiindcă doare mă împiedică să ating aripa.Ioana drumului există.se află.Poate în fiecare dintre aceste dorințe pe care paserea le așează în zori în cuibarul soarelui.Cât despre sinți încă nu cunosc să se afle printre umbrele sinelui.de aceea tot caut...îți mulțumesc
ai un nume sonor.este un act de curaj să dai aripi cuiva.păsările mele nu sunt ale mele.întind mâna o trec prin aer iar aerul fiindcă doare mă împiedică să ating aripa.Ioana drumului există.se află.Poate în fiecare dintre aceste dorințe pe care paserea le așează în zori în cuibarul soarelui.Cât despre sinți încă nu cunosc să se afle printre umbrele sinelui.de aceea tot caut...îți mulțumesc
0
florian stoian-silișteanu dă drumul la cuvinte și-n semne le strigă la marginea apelor să le descânte cu foc și cu apă neîncepută sfinți de nimeni știuți