Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

cantec cum si ce dedinspretine

a se citi dintr/osuflare

1 min lectură·
Mediu
cad uneori si aprind felinarul
si ostenit mai apoi pun sa dorm in adormire visul maicii mele toate
pana cand lumina-n coate si ea adormi cumva
intr-un colt umbrit
de mucava
sigur poate ca in patul care dorm- adorm stau la mijloc cam inghesuit
fiindca uneori lumina care sta la margine mereu se intreaba..N-a murit?
Dar eu nu ma supar si imi cumpar ziua genti de piele si imi cumpar coli de scris fiindca ingerul care ma duce si el spune mai mereu cum casidedinspreunde spune
...Am promis
Asa ca adorm dupa cum spuneam in patul drumului patul care nu se face niciodata nici pliant si nici de verde ori matase un fotoliu ci numai de graba uneori doar un asternut pentru unde s-a varsa intr-o zi urna ori ulcica de si cu si dinspre toata cu pamant
tot mai aprig cainele ce isi latra mainile si picioarele clarlatratoarele
dinspre noua inspre sapte
am soptit dedinspre toate
cad uneori si aprind felinarul
...gazul si el varsat iata cum iata aprinde-n cuvinte amarul
7 octombrie la Iasi...inca pe drum
013.051
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
178
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

florian stoian -silișteanu. “cantec cum si ce dedinspretine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florian-stoian-silisteanu/poezie/144449/cantec-cum-si-ce-dedinspretine

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Las felinarul aprins, poemul acesta mă face să nu mai respir de dinspre verde nu mai e drum, nu mai e nici maica cea toata decât veghea de dinspre ocolul cerului, nu mai port nici gențile de piele, doar scriu ca și cum ulcica s-ar vărsa de amar dinspre mine spre șapte, mereu va fi un nouă, până atunci când mă voi face pământ.
Poem al rătăcirii atunci când călătorul nu-și mai vede sensul, doar sensurile întortocheate, din noapte, spre poem, ca și cum ar respira poezie, nu aer.
Nu pot scrie mai mult, poemul acesta ființează. Așterne-te.
Închei tot cu patul tău de versuri, lăsate în drum, dinspre Iași, înspre noi.

« Asa ca adorm dupa cum spuneam in patul drumului patul care nu se face niciodata nici pliant si nici de verde ori matase un fotoliu ci numai de graba uneori doar un asternut pentru unde s-a varsa intr-o zi urna ori ulcica de si cu si dinspre toata cu pamant »

Eu aș lăsa o lumină albastruie și aș spune lumii noastre de aici să îți citească încet-încet fiecare cuvânt.

Ela
0