doar apa mai are buric

și sigur că da plecăm și noi unii dintre noi spre merele coapte

eu te-am iubit și te-am uitat că așa suntem noi bărbații care muncim moartea pe schimburi în ture de zi și de noapte uneori chiar și în sâmbăta ei

dar tu ai copil de crescut și bărbat dus de acasă în cealaltă uitare

așa că zic să nu cumva să potrivești ceasul să sune pe la amiază

nu mai e vreme să ne mai naștem și azi

vezi bine doar apa are buric

și dacă tot vrei să mă vezi după cum spui tu pe la lume atunci ia femeie cu tine și cum dă să iasă curcubeul de lemn cum te ascunde undeva spre umbra dedinspre cum s-o arăta ea că eu mă duc

pe ăla mic lasă-l să rescrie primul poem

cine știe cum l-o vedea unu măcar el să ajungă la pasărea-cer

apoi poți să mă plângi

vezi bine că doar apa mai are buric

nu

nu mai e vreme să ne mai naștem și azi