Poezie
arșița
1 min lectură·
Mediu
arșița e doar atunci când e frig în Dumnezeu
arșița e ca icoana - plânge ea să nu plâng eu
arșița e o distanță care nu mai are casă
arșiță și mamei mele cât i-a fost tatei mireasă
arșiță e sorei mele care tace să împartă
arșiță un înger gata care -i orb din poartă-n poartă
arșița a fost cândva altă arșiță și ea
până să îi plece lumii până să o mânce cânii
arșița e dorul care mușcă dintr-un măr
arșiță ducând la gură setea apei dintr-un nor
arșiță e ploaia care pune lacrima la muncă
arșiță e cucul care cântă cucului în luncă
arșița e o zăpadă - vine de la Dumnezeu
nu e frigul arșiță
arșița e o icoană când nu plânge să plâng eu
13 iunie 2016 undeva în deșertul din arizona
025.214
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
florian stoian -silișteanu. “arșița.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florian-stoian-silisteanu/poezie/14093479/arsitaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DTDTDaniela Luminita Teleoaca✓Mi-au placut aceste definitii (graduale, metabolice) care culmineaza intr-o echivalare... oximoronica de-a dreptul cutremuratoare, "arsita, zapada de la Dumnezeu" (un act de marturisire, profund religios). Cred ca experimentarea pe viu a "desertului" iti poate aduce astfel de trairi revelatorii. Dar spatiul nu exista decat sau in primul rand pentru a fi metabolizat ca stare de spirit, in ultima instanta, poetica... Foarte frumos!!
0
F-.....................mulțumesc tare mult!
0