Poezie
# zugravul
2 min lectură·
Mediu
azi m-am gândit să-i zugrăvesc lui Dumnezeu, pereții
se întreceau să dea cu var , poeții
și se făcea că pe tavan era pictată, umbra mea
mi se păruse doar, în locul meu , trăise - altcineva!
vopsea era, albastră, ceva nemaivăzut, era atât de colorată
dar cerul nu putusem să-l acopăr niciodată
și mai era acolo parcă și o culoare galbenă spre roșu
vopseam cu ea doar stelele când nu cânta cocoșu*
lucram în schimburi zi și noapte eram neobosit
doar eu și celălalt....zugravul meu de înger în care m-am trezit
așa, pe când visam că mama chiar și ea
amesteca tăcând culorile din moartea mea
azi numai păsări ieri numai umbra unor vieți
venise frigul vopseaua nu se mai lăsa mușcată de pereți
se pregătea să vină Dumnezeu acasă
și noi zugravii eram în pauză la masă
la început când mă gândeam să îi vopsesc lui Dumnezeu pereții
eu nu știam că-n ei sunt îngopați poeții
numai atunci l-am auzit pe unul dintre ei plângând
am observat cum curge sânge din cuvânt
de nu știați, poeții plâng doar primăvara
numai atunci când cineva le umple călimara
cu zambile cu ghiocei cu păsărele mici
și nici să le lipească aripi nu poate nimeni cu lipici
de vreți să vină un zugrav la dumneavoastră-acasă
tocmiți întâi cu Dumnezeu căci numai El ne lasă
apoi, plecați la câmp
mergeți cu bine
nici-o vopsea din lume..nu vă vine!
azi m-am gândit să-i zugrăvesc lui Dumnezeu, pereții
se întreceau să dea cu var , poeții
și se făcea că pe tavan era pictată, umbra mea
mi se păruse doar, în locul meu , murise - altcineva!
27 iulie 2015, fair oaks
poemul a apărut în revista argeș - august 2015 la rubrica - din cana cu păsări- de florian silișteanu
foto :florian silișteanu, 19 august în texas
003231
0