Poezie
# păsări târzii
1 min lectură·
Mediu
ca niște coji de pepene mușcate
așa încap în mintea mea - de toate
pe strada mea cu dinți albaștri albinele stau drepți
numai femei pe rând născând din cuiul frigului nămeți
pe strada mea și-n iarna asta grea a unor mâini
au dat de știre morții niște câini
de dincolo de sunet numai lumina strigă
pe masă ața soarelui tăind felii...o mămăligă
apoi un ceas sunând de nicăieri ora exactă
scăpase de la moarte secunda mea necondamnată
mi se făcuse dor de mama și de tata
pe nicăieri nu se-ngropa distanța cu lopata
se aprindeau numai la drum...lumini
pe ici pe colo....înfrigurând de dor - ciulini !
așa o zi apoi o noapte și un an
îl căutam pe Domnul îl chemam
dar El era cu treaba Dânsului
știam cum e s-aștept la poarta plânsului
cândva târziului i s-a făcut de ducă
se pregătea să cadă
din umbra mea...
zăpada peste nucă!
29 ianuarie 2015 sacramento - california
002978
0