Serafim - Babilonul primei vedenii

După ce a întunecat șarpelui Serafim a hotărât să pitească în lume După nori căuta mamă frigului iară după tunet soră timpului ca și când arătările toate ar fi vrut nu să afle ci degrabă să stoarcă din puterea zilei un capăt

Îi creșteau unghii lui Serafim și cu cât deveneau mai lungi cu atât pământul se depărta cu ființele toate un pic mai încolo

Lupi bătrâni pădure uscată undeva în desiș se aude cum plânge distanța Crini imperiali mărăcinele gata

Nu înțelegea Serafim cuvântul doar plângea sinelui Cum în Babilon locurile erau ocupate Serafim hotărî să potrivească grai nou și astfel bătu clopotul

Legă Serafim stele cu ață aprinse gutuilor alt luceafăr sugrumând limba popoarelor dar degeaba

Ploua mărunt...Serafim șoptea în limba unui cireș Desculță iarba timpanului creștea ca volbura din soarta unei comete

Zzzbbbbrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr