Serafim - scăpărând urmei

Serafim nu era nici înger nici capăt de drum - rostul întâmplării - afla din mugurii zilei nestemata- prima sclipire

Serafim a învățat să înjure a aflat că nimicul are miros a simțit din torsul zilei moartea ca o mireasă - femeia

Îngerul era mecanic îngerul era din fier numai dragostea nimic ci doar fremătând a cer Doamne doare Dumneata din rupând cămașa mea

Auzind acestea Serafim se prefăcu în ciutura zilei...veni un cal apoi un val din amândoi o statuie

Sorbea Serafim din vinul cel roșu privea nuntașul în oglinda nașterii poticnea învățătorul în pagina altei zile prelungea din lacrimă o fereastră- paserea zbura număr de casă...ori din bocet până-n creștet și din tălpi până-n a lumii

aripă alta având

aripă de pământ

veni un poștaș

Serafim era nescris

doar pe câmp

bolovan unul de sare dinspre sfântul neatins

spre grămada unui frig înălțat și necuprins

a căzut prima ninsoare...eu asupra unde

cu-i

scăpărând a închinare soarta mie nimănui

Serafim...numitor de pasere până dincolo de naștere