poem dictat

numărul mașinii din fața mea din fața dumneavoastră este unul prelung așa cum

este gara numelui tău.

vezi vezi mereu îmi spui ce miracol și acesta în care

eu zbor eu zbor eu zbor

daca tot îți scriu de pe drum bine ar fi

să știi că zborul meu n-ar avea a doua aripă fără oameni.

numărul mașinii din fața mea e atât de prelung cum e strigătul tău de femeie

pierdută

în orizontul ultimei distanțe unde o iarbă mare și naltă crește vocală. poștașul dimineților tale merge în pasul secundei nu știe

de unde vine doar flutură o scrisoare pe care de-a lungul anilor

când o duce

când o aduce.

pentru că peronul pe care dai ora exactă se află în renovare

am deraiat de pe vertebre trenul acela în care te poți urca fără bilet trenul acela

cu locomotiva lui pe cărbuni

(marfar în care soarele…)