anotimpul lui MICHEL cel de cinci și Martin

Stau nemișcat Lumea pune răsad celui ce încă nu cunoaște copacul Pe drum sunt doar paseri Eu scriu poezii la ziar Pun aer cu cifră octanică în mașina mea de tuns poame și mă dau la vale spre mușcătura toamnei anotimpului MICHEL MARTIN Ceață și cai putere alergând închipuirea cu peste 3560 de turații pe minut - mah don Firicenco spune la căutător dacă e semn să ajung în timpul vieții întru lansarea bestiei dar firicenco nu se agită el pune capcană lui Anton și herineancelradu E fix patru ora Nu-mi place Sunt uneori punctual (cine o fi doamna aceasta care locuiește în trupul unui bărbat care scrie poeme - mă întreb și mă fericesc la gîndul de a saluta un confrate Urc și cobor și urc în foișorul brașovului unde de Leoveanu și alma și caloian dau cu steaua la masa din centru Ea este Silvia Martin mă trezesc eu conturînd o altă vigilență de căutător ...și nu mă înșel Trec neobservat în marginea haitei Mă aflu întrebând de nu cumva autorul a murit scriind un raport lui Domnului.........Văd cartea și ea se face că nu mă vede pe urmă alunec șchiopătând spre femeia Andreeadevâță dar eu nu văd decât FEMEIA Mă bucur mai apoi citind pe sărite din anotimpul lui Michel și mă fericesc trecând timpul pe loc repaus Vai mamă ce de minuni se caută la doctor prin draga noastră de lume dar e vremea războiului și în marș forțat ne dăm cu ora exactă a prieteniei ...la vila Cristina unde Leoveanu vede cu ochiul dumbravei luminișul poemului din dorința dascălului liviu al nostru, unde dinspre geta lui adam stă să se rupă în cratima bucuriei PRIETENIA Se pierd drumurile frate din soră de liliac de Michel al nostru >Martin drept pentru care rătăcind pe străzile anotimpului tău de carne ia uite așa mă las în haină de vierme mulțămind cum că ne EȘTI