ma supun unei lacrime

Multumesc din frumosul fratesc pe care il port pe umeri pe umerii unde o cruce lasa vrabiile sa hodine...Nu am mai mancat de cateva zile, aparaturile dintre cele moderne s/au defectat, lumea cea mare trage de hatul in care ma tine strans ma tine cu zabala stransa...uneori sunt doar un om in timpul vietii sale, alteori ma las haituit dar am griji sa/mi sterg cu dosul manecii lacrima de barbat ce se scurge incetul cu incetul pe obrazul meu mangaiat uneori de Domnul poate alteori de frumoase femei....In curand se face dimineata prin lumea in care lumin...Ma inclin usor si dau binete calatorului...drumul meu nu are inceput fiindca l/am uitat de sfarsit sunt insa sigur....de se grabeste cineva sa/l scurteze si mai si apai eu ma supun....Domnul sa ne ajute