Dumnezeu fratele meu

Paserea a căzut în dimineața aceasta. O femeie mă tot întreabă dacă știu ceva despre timp. Eu nu știu nimic despre timp. Încă nu. Dar ea nu se lasă și mă întreabă șoptit unde e. E frumos! dau să-i spun ca o îmbrățișare ..Da, da e foarte frumos...încearcă să așezi o întrebare îi zic din nou acestei femei, încearcă să călătorești o întrebare undeva, nu le știm pe toate..încearcă o rostuire. Dar ea nu se lasă, sora mea nu se lasă și-i dă mai departe sugerând că trăim lucruri mici și că tăcerea este profundă doar doar pe timpul unui sărut și că durează până când sună licuricii. Întrebările prelungesc viața, dau să-i mai așez printre frământări sorei mele dar iar și iar nu se lasă culminând să mă întrebe pe mine păcătosul...ce anume ar putea să-l mai întrebe pe Domnul. - Cât mai avem voie Să-L întrebăm, cât mai avem voie să cunoaștem? Încep această călătorie, poate ultima, nutrind speranța că vom afla răspunsul... Pelerinajul căutătorului începe de vineri din Oradea, urmează Timișoara, apoi Belgrad, Kragujevac,...și tot așa prin lume , vorbind cu oameni săraci, bogați, celebri sau anonimi. Este un proiect la care am rugămintea să participăm împreună. Voi pune pe banda de reportofon , pe celelalte suporturi tehnice electronice, oglinda unor fapte și întâmplări, portrete,interviuri, gânduri, stări, toate acestea în ideea că Dumnezeu este fratele meu, al tău, al ei...al nostru. Aflările se vor așterne pentru un început aici pe www.poezie.ro, iar pe hârtie, în Curierul Zilei, ocazie prin care mulțumesc lui Radu Herinean ,(editor manager site), doamnei Marilenei Barață (Președinte Trustul de presă Curierul Zilei) și domnului Constantin Neguț (Manager General același trust )