Fascinanta Margot și romanul ei senzațional Sex, bani și alți demoni

Nu o cunosc pe românca din Italia care publică un ro­man tulburent pentru lumea noastră literară așe­zată în comoditatea tradiției cărților de pe listele de lecturi șco­lare. Dintr-o scurtă prezentare, aflu că Marie Vrânceanu s-a născut la Iași, unde și-a făcut și studenția, s-a spe­cia­lizat în Nutriție la o univer­sitate din Milano și... atît! Dar nici nu mă intere­sea­ză mai mult, pentru că nu sînt autor de biografii romanțate. Să vedem, deocamdată, cum e cu sexul, banii și alți demoni. Primii pasi spre pierzanie „Eu sînt Margot, Affascinante Margot“. Putea să înceapă și alt­fel: „Sînt o doamnă, ce p.... mea“. E vre­mea autoarelor de-abia a­junse femei, de-abia ajunse de­butante, care dau cu principiile de pămînt, își șterg tălpile pe pudorile false și chiar autentice, dau cu bobîrnacul în morala de alcov sau de avon, eliberează instinctele înă­­bușite, izbesc cu piciorul în ori­ce tabu și bat în timpane cu alcă­tuiri de vorbe și idei absolut șo­cante. Margot este femeia încă tînără, încă seducătoare, cu o atracție fascinantă asupra băr­baților, care își mărturisește fă­­ră surdină toate aventurile, pro­mis­cuitățile și păcatele. În mod ciu­dat, cu cît urcă mai sus spre vîrful elitelor profesiei sale, cu atît se înfundă mai adînc în in­fernul sfredelit în pîntecul pă­mîntului, în dezumanizare, în de­gra­da­re. Născută în România comu­nistă, se dovedește de la primii pași și primele cuvinte un copil rebel, ațîțat și mai mult de co­rec­ția apli­ca­tă cu cureaua ce aș­­teaptă atîrnată în cui, cu for­ța unui destin neînțeles, dar de permanentă te­roare. Copil in­te­ligent, se a­șază cu brîn­cile pe carte, de­venind pre­mianta clasei, de tea­ma să nu ajungă la sa­pă și la coada va­cii. Știința de car­te era pe vre­mea aceea un mod de a eva­da din mizeria vieții, relativ, dar care tre­bu­ia încercat. Stu­dentă frun­ta­șă, își descoperă fe­mi­nitatea cu atracție inevitabilă și, fie la în­demnul hormonilor, fie din inten­ția de a profita de si­tua­ție, îl se­duce pe antrenorul de la sala de gimnastică și îl corupe pe ofițe­rul care făcea instrucție obli­gatorie cu studentele. Deși că­să­torit, a­cesta va continua să o întrețină multă vreme ca pe o a­devărată a­mantă pentru care merită să faci niște cheltuieli. Pro­fesoară repar­tizată într-un sat cu școala la 7 km de gară, pe care trebuie să-i par­curgă zilnic pe jos, se întîmplă să-și luxeze o gleznă și să intre pe mîna unui doctor pri­ceput, dar și cu renumele de mare fustangiu, reușește să-l supună și să-l facă să-și schimbe modul de viață, de­venind un familist deo­cam­dată chiar model. Chemarea în labirint Cu un asemenea palmares părăsește ea România. Nu din motive politice, nu pentru că ar fi intrat în conflict cu ordinea de stat, nu pentru că ar fi fost urmă­rită de Securitate. Impulsul care îi dă ghes, devenind con­vingere, apoi chiar obsesie, este să a­jungă în lu­mea în care poate să cîș­ti­ge mai bine. Omul cu banii dispăruse cu o amantă, lăsînd-o fără venituri su­­­plimentare și cu un copil agățat de gît. Se acoperă cu iluzia că tot ce face este pentru fetița căreia tre­buie să-i asigure un trai fără lip­suri. O lasă pe mîna bunicilor și își ia zborul. Își încearcă potențialul erotic chiar în drum spre acel „El Do­ra­do“ presupus. Și reușește. Nu­mai că bărbatul la care trage nu se mișcă toată noaptea din patul lui, lăsînd-o să se frămînte singură sub cearceaf. Începe la Milano pe post de funcționară într-un stabiliment semiclandestin. Dar cum cîștigul este prea mic, acceptă să treacă în lumea orfertantelor. Alunecînd tot mai jos, cu cît își vinde mai scump tru­pul, cu atît îi este mai sfî­șiată con­ști­ința de jos­nicia pe care o acceptă. „Sînt și femei care reușesc, puți­ne, în timp ce majoritatea ră­mîn prinse într-o foame de cîștiguri ușoare, în a­ceastă lume a disperării, fără va­lori, în care nu se oferă ni­mic decît un orgasm (de ce­le mai multe ori simulat, cu pla­­­tă... Atunci cînd te vei culca pen­tru prima dată plă­tită de un băr­bat, te vei simți o străină în pro­priul tău corp. Te vei pri­vi în o­glin­dă, vei vomita și îți vei spu­ne: nu mai sînt eu, cea care o face e alta...)“. Dar cînd ești o fe­meie tînără într-o lu­me străină și nu ai ce vinde, te vinzi pe tine. Și în Antichitate erau oa­meni care se vindeau pe sine. Pentru tot restul vieții. Pentru că, dacă nu erai în stare să-ți păstrezi condiția de om liber, era aproape im­posibil să poți să te răscumperi. Sclavagism modern. E mult pî­nă începi. Într-un fel moare ceva în tine pe acest hotar de des­păr­­țire a apelor. De aici începe continua alune­care. În jos, tot mai în jos... Într-un anumit stabiliment, fetele nu au de făcut altceva decît să stea pe pat, pe spate și dezvelite, cu picioarele îndoite, ca onorata clientală să-și reverse mizeriile ca într-o pungă de gunoaie. Unul după altul, unul după altul, nu contează cine, nu contează cîți, au plătit pentru asta... Fantezii erotice Depășește această situație cu sufletul plin de silă. Silă de lume, silă de sine. Dar este hotărîtă să meargă mai departe. Pe drumul invers. Pentru bani. Dia­volul i-a făcut cu ochiul care a clipit peste moneda de aur. Și va trebui să treacă prin alte și alte vămi din ce în ce mai șocante. Într-o zi, în turneu erotic la Na­poli - să vezi Napoli și apoi poți să mori, are de-a face cu cinci clienți care de care mai bizari, progra­mați din două în două ore. Un bă­trînel care-și susține curajul băr­bătesc cu un pește spadă, un doc­toraș care o înzestrează cu o bonetă albă, cu stetoscop, cu mă­nuși chiururgicale cerîndu-i să în­locuiască sexul cu un masaj rectal, un tînăr slăbănog care-și leagă boașele cu un șnur roșu, crezînd că astfel își sporește de­lirul ejaculării, un supraviețuitor care a trecut printr-o operație de cancer... Dar se întoarce cu 5.000 de euro. Cît nu poate să cîștige un muncitor în luni de zile pe șan­tier... La Milano o așteaptă un client permanent, avocat de me­serie, pentru care este obligată să bea 2 litri de apă și să stea crăcă­nată 2 ore deasupra capului său, omul așteptînd culcat în baie, pe spate, cu gura căscată, ca să-i înghită toată urina... Alt client, altă ciudățenie: „Timp de 40 de minute va trebui să-i rup fundul, mai întîi cu un penis gros de cauciuc și apoi cu o sticlă din cele în care, în mod obișnuit, se pune vinul“. O droaie de clienți care o plă­tesc numai ca să se masturbeze în prezența ei. Nu lipsesc nici cei care vor să facă sex sub teroare. Un patron de pompe funerare își îmbracă amanta efemeră în mi­rea­să, o culcă într-un sicriu, aprin­de 4 lumînări... și ne oprim aici cu relatarea. Doar contul contează Nici o partidă fără 500 de eu­ro. Contul se umflă. In­tră în lumea afacerilor, investește în comerț în Italia și în țară. Dar procesul alie­nării înaintează ca o boală incu­rabilă. Fiica sa, părinții, prietenii... umbre străine. Trăiește printre străini. Înstrăinată și de sine, nu-i mai rămîne decît să facă din a­ceasta un fel de plăcere demo­ni­că. Rîde diavolul în glasul ei. I s-a cuibărit în creier și în inimă. A a­juns în vîrful piramidei, în tagma escortelor. Care nu țin de nici o firmă, de nici un local. Nu au „pești“, nu sînt sîcîite de poliție, nu plătesc protecție și nici impozite. Escorta Crezusem că este o per­soa­nă înarmată, ceea ce pe vremuri se numea gorilă, însăr­cinată cu paza unui personaj de seamă, oficial sau particular, pen­tru care este plătită să apere chiar cu prețul vieții ei. Eroare! De fapt, escorta, așa cum o vedem în a­ceastă carte, este o prostituată de lux. Ce-i drept, diferențiată de a­mantele întreținute, dotate cu a­par­tamente, mobilate, cu mașini de ultim răcnet, cu bijuterii, pe ter­men lung. Elitele de tipul lui Mar­got se vînd cu ora, cu ziua sau cu noaptea. Clienți, unul după altul, u­­nul după altul, nu trebuie să-i i­den­tifici, nici să te intereseze. Dragoste de prostituată Comanda este primită din Fran­­ța. Pentru o noapte la motel. Se teme, în timp ce urcă treptele, să nu aibă de-a face din nou cu un ciudat. Din ăia, poate un bătrîn libidinos, burtos, bubu­ros, căruia să-i și miroasă gura și picioarele și să aibă cine știe ce pretenții. Sună. Bărbatul care îi des­chide ușa e omul care întrece orice închipuire. Tînăr, elegant, bi­ne făcut. Din prima clipă, Mar­got calcă legea fundamentală a es­cor­telor, care poruncește să nu te îndrăgostești de client. În pri­mul minut după ce se închide ușa, sînt goi în pat. După ritualul vidoului, merg să cineze la un restaurant de lux. Dar o apucă din nou. Îl cheamă în cabina toaletei de fe­mei și o fac pe rezervorul de apă din wc. La înapoiere, trag într-o parcare, unde se mulțu­mesc cu o partidă de sex oral. În cameră, o fac din nou. Fantezia parizianului, să-i vîre în fund un vibrator. O face și pe asta. Din nou în pat. La ora 6 sună ceasul deșteptător. Contrac­tul a expirat. Un plic cu 1.800 eu­ro, e ceva... Se vor mai întîlni de mul­te ori la Mi­lano și la Paris, dar re­la­ția lor nu poate să țină o veșni­cie. Nici un bărbat cu scaun la cap și cu un cămin stabilit nu se va în­curca cu o escortă. Final dubios Mai e posibilă salvarea? Margot a ajuns la vîrs­ta marii înfloriri. Dar în curînd va veni vremea cînd se scutură petalele și polenul este dus de vînt. Visul ei de femeie bogată s-a împlinit. Are bani, atît cît să nu cadă în sărăcie. Dar în rest? Sila e tot ce a mai rămas. Îi ajunge apa unei mări ca să se spele? E pe un țărm de mare. De unde a venit, cine l-a trimis, există cu adevărat? „Marea poartă la țărm fan­tome de nimfe, un surogat din visul Olimpului și totul pare magnific ca într-un basm... Cu un gest abil și delicat mă întoarce în poziția supină. Îl privesc, e fru­mos, elegant, genial și mă împac cu gîndul: că într-o zi și el mă va trăda“. O carte venită prea tîrziu, cînd cititorii de astfel de literatură s-au săturat de cărțile excen­trice, sau prea devreme, cînd inițierea încă nu și-a făcut datoria? La noi lipsește tradiția în domeniu. „Maidanul cu dragoste“, a lui G.M. Zamfirescu, „Apărarea are cuvîntul“, de Pe­tre Belu, și alte cîteva au rămas chiar niște relicve ocolite. „Sînt o doamnă, ce p.... mea“, și altele la fel, premiate și publicate de edituri de prestigiu, au rămas fără ecou. Dar peste ho­tare, povestea relațiilor cu Berlusconi a Patriziei D’Addario, cartea Graziei Visconti sau Na­ta­liei McLennan au făcut senzație în lumea occidentală. Din păcate, în România nici măcar critica de întîmpinare nu se lasă impresionată. Ce se va întîmpla cu sexul, banii și alți demoni ai fascinantei Margot?