Poezie
Bufonul medieval
tentativă de fabulă
1 min lectură·
Mediu
Un sfetnic de la curtea unui rege
(din Evul Mediu, asta se-nțelege)
Văzând că, de o vreme, suveranul
Cu greu își mai strunea elanul
Prinzând ades, pe la ospețe
La care invita înalte fețe,
Să se fălească viguros cu fapte
Ce l-au făcut celebru peste noapte
(câți regi dușmani făcuse el arșice
și țara-n slăvi cum vrea să o ridice)
Găsi cu cale deci, supusul său
Să-i sugereze că nu i-ar sta rău
De ar lăsa-o mai ușor
Că nu dă bine la popor.
Deci, spuse franș, cu cel mai acru ton:
"Tu, rege, ai nevoie de-un bufon!"
Iar regele și-a angajat
Pe ăla mai calificat.
Voind să-și pună chipul pe icoană,
Bufonul îi tăia din macaroană.
MORALA nu-i doar vorbă de bonton
Că, de aș fi la curte azi bufon,
La cei aleși le-aș spune, se-nțelege:
"Bufonilor, vă trebuie un rege!"
Desigur, mulți vor spune cu dreptate
Că-n fabulă doar vite-s acceptate,
Dar jur că-n jurul candidei morale
E vorba de multiple animale.
003.039
0