Strabat prin paseri silistene

Năvalnic curge-n mine cuvântul când pana-ți măiastră s-afundă în viers și mă doare, căci nu vad liman mai înalt să străbat spre a-ti prinde-n colinde, cântarea! si, dacă iubind pe Luceafăr, am scris \"a iubi printre stele\", si, daca iubind necuvintul, Nichita imi fuse tornada, Din patima ta, cea trecută prin paseri, m-a prins silisteana, ca limba de foc a strămoșilor mei, răsărită in noapte de sfântă vedere-a pierdutei comori pe câmpie mai e un poet poți să plângi și să naști, Românie!...