Poezie
Lacrimi de Lună ,
1 min lectură·
Mediu
Din visele fierbinți
Ce te-au căutat în stele
Și lacrimile ce au ars
Lumina ochilor dorindu-te nespus,
Cu ce-am rămas acum din toate cele
Și din infinitul infinit de-ajuns?
Mi-s arse buzele de dorul clipelor pierdute
Și mângâierea stelelor ce ne-au acoperit
Copacii-s ninși și ei mi-aduc aminte
De tine acela ce mi te-ai dăruit.
In brațe strâng copacul vieții mele
Acela care-n tine s-a întruchipat,
Și toate diminețile ce te doreau și ele
Și-n care te-așteptam să vii neîncetat.
Tu ții în palme soarele arzând
Eu Luna pentru a-ți da mângâierea nopților de dor
Atunci când sufletul de tine mereu era flamând,
Și-acuma ca și-atunci de-s fără tine eu imi doresc să mor.
Scăldate -n lacrimi cărările-s pustii
Că ai plecat și știu că nu mai... vii .
Tu nu mai vii și cât aș vrea să...vii
Să-ncepem de la noi o altă lume,
La malul mării să ne iubim și-al meu tu să rămâi
Iar fericirea ta să-nceapa de la mine.
------------------
autor: florentina craciun fabyola
001739
0