Poezie
Mama
2 min lectură·
Mediu
Cel mai frumos cuvânt de vrei să-l spui
Și vrei să-ți încălzească inima,
Este cuvântul mamă, altul nu-i
Este batrâna-aceea, dă-i mâna ta!
De vrei s-o sprijini să meargă înainte
Incearcă să-i oferi puternicul tău braț,
Privește-i ochii-n lacrimi și ține minte
Cum te privea și ea pe tine cu nesaț!
Și așteptând de-a lungul anilor s crești
A suferit, a plâns, și poate pe ascuns,
Ea s-a rugat la toți sfinții cerești
Ca din oricât, doar tu să-i fii de-ajuns!
Acum, de când ești mare e tare împlinită
Și din frumoasa floare ce ea era cândva,
A devenit o mamă nespus de fericită
Și-ar vrea să mai ramână o vreme-așa.
Dar uite că și tu ți-ai împletit cununa
Din anii lungi pe care cerul ți i-a dat,
Iar mama ta o sută acuș din ani adună
Și chiar de nu o sută,sunt mulți la adunat.
Acum are privirea greoaie și-obosită
De spate stă adusă privind înspre pamânt,
Te vede-n ochi pe tine și este liniștită
Nu are teamă nici de al ei mormânt.
Să o privești atuncea când ea nu te privește
Să-ți imprimi chipul ei întruna obosit,
Căci ea de când tu ești întruna te iubește
De-atuncea, de-o viață, și până la sfârșit!
Se-apleacă uneori, și-ar vrea, să fie de folos
Dar este greu, ar vrea, dar șalele n-o lasă,
Mai varsa-o lacrima, și-ncet se-așează jos
Și este mult de când n-a mai plecat de-acasă!
Acum săruta-i mâna, așeză-te-ngenunchi
Și roag-o să te ierte de multele făcute,
Greșeli mai mari sau chiar greșeli mai mici
Adu-i de ele-aminte nu o lăsa să uite.
Uitarea te aduce mereu la capătul de fir
Iar anii ei se-adună de uiți și tu să-i numeri,
Sărută-i mâinile si dă-i cu gingașie-un trandafir
Imbrătișeaz-o strâns, cuprinde-o peste umeri.
Și de mai are Domnul milă și răbdare pentru ea
Să o mai lase ca să mai stea aici cu tine,
Fă-i zilele ușoare, alint-o, chiar dacă ea nu vrea
Iubește-o cât mai mult, ca să se simtă bine.
Să plângi cât poți de tare, durerea s-o reverși
Atunci când vei conduce-o pe ultimul ei drum,
Și să-i așezi mormântul între copacii deși
Și-acolo, tu cu lacrimi să-ți ei adio, și rămas bun !
--------------
autor: florentina craciun (fabyola)
001700
0