Mediu
Doar amintirea a rămas la masă,
Pe scaunul ce nu vrea să existe.
În farfurii lucesc priviri prea triste...
Un nod in gât, nestăvilit, apasă.
Pe tine nu te-am mai aflat niciunde,
O lume răsturnată te astupă.
Frânturi de drum, visarea noastră mută,
Singurătatatea-n orice colț...pătrunde.
Cireșul gol apune la răscruce,
Se-năruie și ultima suflare,
La ușa iernii-n mine se mai moare,
In viscolul ce nicăieri, se duce.
Mi-e sufletul mai greu ca antiviața,
Cu hohot râd, ca un nebun de pază,
Din ființa mea, doar inima e trează...
Dar ce folos - apune dimineața.
Tu n-ai să vii nici azi, nici peste-o lume,
Și de-ai venii ce să-ți mai spun eu oare?
Cuvântul mi-e ca vântul fără boare,
Crăpate sunt și buzele-mi postume.
Cu dangăt mă retrag în gând la mine,
Mi-a tot ajuns trăirea-mi blestemată.
Promit să nu mă mai întorc vreodată.
...poți respira...eu am plecat din tine.
00954
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Floarea Dan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Floarea Dan. “Prea târziu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floarea-dan-0031458/poezie/13909398/prea-tarziuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.