când noaptea îmi zumzăie în pumni
și se unduiește-n mine spirala,
se trezește păpușarul gândurilor mele.
Pythia neagră-mi vorbește
prin îngerii din cerul gurii,
dezgolindu-și dinții de
gura se întinde să ciugulească
aceleași mizerii,
doza de murdărie zilnică,
gazele arse de la același
aragaz uleios.
capete mânjite de cerneală,
pline de guri batrâne
scuipând mătănii și
pe câmpia de ciment,
ciuruită de grindina sidefie,
burțile vapoarelor
zvâcneau de secetă.
scrisori de dragoste
putrezeau
în lumina lăptoasă
a neoanelor.
câini sinucigași
lipeau urechea
FP