Un colț de lume
o bancă, un mormânt,
frunze ce cad încete
în ploaie, pe pământ.
Cad umbre și lumină,
se împletesc în gând
și-aicea jos, sub lună
eu zăbovesc plângând.
Ochii-mi lunecă
Sunt lacrima norilor
și din apă m-am născut
și mă simt în ploaie
în brațe strâns…
Sunt rodul neiubirii
și-al tăcerii
și-al urii
și-al suferinței…
Sunt cântec iubirii
și-al
