Filip Tănase

Visător în Agonie?

Visător în Agonie
Toată lumea asta știe,
Scriu într-una fără preget
Am și nod de pix la deget.

De vorbim de sănătate
Merg ca jucării stricate,
Dar să știi o vorbă mică:
Nu-s stricați la bibilică.

Uneori își mai zâmbesc
Și se-nțeapă, nu cu ură,
Deseori înțepenesc
Cu mâna pe tastatură.

În privința lui Minulescu, ai avut dreptate, așa este.

Miloș dragă,

Se zbate fata în zadar
S-o plângă astăzi tot poporul,
O să se plimbe cu vaporul
Când iar e taxu\'marinar.

Re:\"Concediu-l fac la tropice\"-Miloș Petru

Victorie- Miloș
Invitație de la tropice la off-topice

Aici în subsol, ai să găsești decor luxuriant ca-n Babilon, cu ornamente exotice de bun gust. Avem cantăreți cu vestimentație de cabalerros și mariachi, cele mai selecționate și grațioase porumbițe, ușchite din America Latină din cauza somajului.
Fiind o firmă nouă, nu plătim taxe, nici tva, beneficiem de facilități până ne punem pe picioare, apoi facem afaceri în părți directe adică fără subantrepriză.
Mi-am vândut chitara rablă,vin cu una nouă și tu vii cu drâmba, una bănățeană în care tu ești as, cu care cânta bunicul tău-oierul îmbogățit.
In prima fază se va cânta: O sole mio, Santa smucita, Doamne să nu mă omori, c-am iubit două surori, Ecaterino și Tanța, care-s postate pe Agonia în maximum de anonimat.
Am compus și balada comercială a sforilor.

Balada sforilor la off-topic

Dă-te-aproape neamule
Că spargem reclamele.

Este marfă de cerchezi
De o vezi, te minunezi,
De la ușe te repezi
Agonia să o vezi.

În subsol te relaxezi
Vino, numai ca să vezi,
Să vezi, să te minunezi
Nu o să-ți vină să crezi.

Plutoane de curioși
Și prințese, nu gogoși,
Toacă bani simandicoși
La fraieri și șmecheroși.

Au carismă, au și har,
Nu se dau la buzunar,
Asta este șmecheria
Să prospere Agonia.

În așa frumos décor
Cu antren încântător,
Și cu poante de elită
Dăm umor într-o clipită.

Dans, antren și…altceva,
Nu plătiți nici TVA.
Să nu uit, sau v-am mai spus
Totul e la preț redus.

O s-aveți și noi surprize
Aici, nu există crize.

Epilog
Găsiți aici evident
Doi ușchiți plini de talent.
Cântă de înțepenești:
Moșule, ce tânăr ești.

N-avem muze de război
Dăm umor în haine noi,
De i-o apuca ispita
O să vină și elita.

încă ceva:
Am uitat principalul, cu adevărat varianta ta e mai bună. Privitor la cameleon, sunt absolut de aceeași părere. Trebuie tradus obligatoriu.

Racord la: \"nu vă zbateți fraților\"

MILOȘ și cu slănina-n pod și cu botul uns, nu merge; un fiu de fost boier cu instincte de Gavroche?

Muza ta eu o ador,
Ai fost prinț și cerșetor,
Dar acum cu asta basta,
Azi ți-ai depășit năpasta.

Azi cu-n milion de muze
Pui stăpânilor ventuze,
Furios și-n disperare
Le-ai făcut o hartă mare.

Azi c-o muză mai fecundă
Ai șapte rime pe secundă,
Nobilimea ta, asudă-
Dai în rânduiala crudă.

Filozofia sforilor

În lumea asta prost croită
Nu poți trăi și nici să mori,
E-aproape toată nărăvită
Și construită doar pe sfori.

Sfori și ție, sfori și mie,
Găsim sfori, adeseori.
Viața-i numai șmecherie,
Nu poți trăi, nici să mori.

Domnule Miclăuș, am fost puțin tendențios, îmi recunosc vina, dar mă bucur sincer că te-ai direcționat singur pe ce trebuia și nu faci deloc confuzii,ești un băiat care te joci frumos cu nuanțele, de care ai atâta nevoie ca să nu proiectezi spiritul pe ținte greșite. Dacă te raportezi d-ta la d-ta faci progrese mai rapid decât mi-am închipuit și eu bunicul dumitale mă bucur mult. Te felicit, ținem aproape.

Domnule Miclăuș
Deși n-ai spiritul sărac,
Nu fi tăios ca Berjerac;
Trecut-ai un experiment
Dar, dai dovadă de talent.

Poezia este foarte frumoasă, este plină de spirit și foarte la subiect, sincere felicitări, dar în privința egalității, faci o eroare: așezarea pe aceeași traiectorie a valorilor, este o frână împotriva artei, pentru că aplatizează meritele celor mai buni și când ai să ajungi la valoarea lor, n-o să mai dorești egalitate.

Stimate maestre Ion Diviza
Dacă ținem cont de tot ce spuneți dvs, și ceeace este corect, mă refer la prima variantă în care aveați o silabă în plus, care cred că avea rostul ei. Dacă mai ținem cont și de concizia publicată pe pagina mea numită: Licenția poetica, pe care eu am îcadrat-o în viziunea mea, citez: paroxismul rigorilor, care diluează uneori muzica, spiritul etc, și de faptul că uneori \"quot capita tot sensus,\" acest exces de comentariu înfierbântat pentru o singură silabă, este mai puțin important. Puteți s-o luați cum vreți. Atâta timp cât se pronunță împreună, nu e nici o greșeală. Importantă este calitatea strofelor cărora nu le poți găsi nici un cusur.

Eu cred că poți

Înghite-o Miloș cu de-a sila
Și pentru asta este timp,
Intri-n legendă ca Dalila
Și în legenda din Olimp.

Ai tot ce îți trebuie ție-
Umor, substanță cenușie,
Spirit înalt, încântător
Îmi place strofa, de-o să mor.

Arbitraj “de urgență”

Las-o așa- Laurențiu Ghiță
Vorbea ceea- Ion Diviza
N-o las -Ion Diviza

Părerea mea
Vorba aia, nu-mi da pace
Lasă-mă și vino-ncoace,
N-o distrugeți cu toporul
Că îi radeți tot umorul.

Referitor la silaba pusă-n plus,
nu –i radeți silaba, acolo-și are farmecul și muzicalitatea ei. Maestrul Ion Diviza, a vrut să vă facă cheful, dar s-a gândit la muzicalitate.
În sprijinul acestei opinii, dau un avans în concizie din :Licența poetica(lat.”Licență poetică”)pe pagina mea.

Erată:
Re: risipă de modestie

Ești unul din lumea-ntreagă
Nu-ți lipsește nici o doagă.

Te rog persiflează-mă tu,că eu acuma mă grăbesc.

O fi olog, dar are dezlegare la umor

Așa o fi, dar la adică
Miloș nu vă dă horror,
Vă dă ore de umor
Și e haios de vă despică

E om de lume, optimist
Și are spirit de artist,
Miloș ăsta când nu tace
Praf și pulbere vă face .

Miloș, te-ai autopersiflat degeaba,
faci risipă de modestie.

Epigrama m-a sedus,
N-ai în minus, n-ai în plus;
Ești singurul din lumea-ntreagă
Ce nu-ți lipsește nici o doagă.

De-l înghiți pe dictator
În aprinsa ta văpaie,
Limba, nimeni nu ți-o taie
Și devii nemuritor.

O variantă la catrenul: Popa și subalternul al maestrului Ion Diviza

Dascălul hoț, tot citește
Și cu ochii la neveste,
Strigă popa din altar:
Ce-ai cu fata, măi măgar?

Erată
Ai stat numai în beciurile securității, unde juci șah...singur.

Punte între subiecte
Miloș tată, fii băiat cu judecată. Pe atunci erau vremuri grele, dar pentru că nea Tudorică(Arghezi) era un român mare, dar fără ciocu’ mic, l-au băgat la păstrare în beciurile siguranței, unde a scris pe lângă alte perle fermecătoare și „Flori de mucegai.” Neica Tudorică a stat și în beciurile siguranței statului cât și în beciurile securității, iar tu Miloș, ai avut noroc că ai stat numai în beciurile siguranței, avantaj Miloș. Dar să trecem peste asta.
Muzele lui fidele crăpau de romantism, iar Arghezi de reumatism. Și atât.
Spre deosebire de acea perioadă, unde se scria într-un beci friguros și nearisit, cu mucegai, off-topic-ul din Academia Agonia este un paradis civilizat, are restaurant cu bar, de care numai noi avem habar. Cine n-a gustat acest subsol, este un om neumblat, nesocializat și fără școala lumii, iar nobilimea noastră de condei, mai intră și ea uneori, dar intră mai rar, că nu-s ageamii ca noi.
Problema mai acută, este că și în această locație relaxantă, care are și o aerisire accesibilă, există caste, adică o diferență de clasă artistică. De aici o să înceapă comentariul nostru.
Drept pentru care citez trei catrene:

Miloș,asta o știi prea bine
Că-n orice rău, este și bine,
Dacă tu vrei și insiști
Ne facem afaceriști.

Că subsolul Agoniei
Este sursa bogăției,
Un subsol cu un tezaur
Care valorează aur.

Câștigăm noi, fără vorbă
Nu doar praful de pe tobă,
Și n-o să mai fim săraci
Băgăm Agonia-n draci.