Ratacit in timp

“Ma grabesc sa inregistrez tot ce am de spus. Abia am reusit sa scap de el pentru cateva minute. De cand l-am intalnit, acum sase ani, nu am mai putut calatori. M-a monitorizat indeaproape, nu m-a lasat nici o clipa singura. Unele clonele au disparut. Nu pot gandi limpede cand este cu mine si sunt aproape sigura ca-mi citeste gandurile. Incerc sa transmit totul acestei clone, iar cand voi termina, imi voi sterge memoria. Sase ani au trecut mai repede decat imi trec acum gandurile prin cap. Am presimtiri groaznice si cred ca totul se datoreaza numai lui. E adevarat ca sunt inca sub puterea acestei vraji si nu vreau sa scap de ea, dar ceea ce am facut, nu cred ca-l va afecta in vreun fel daca presupunerile mele se vor adeveri. Am fost fericita intr-adevar si nu vreau sa-mi scot clipele fericite din cap, dar merita. Pentru stiinta fac orice. Ah, ce mincinoasa sunt. Pentru mine … Imi sacrific practic fericirea pentru asta … Ba nu. E pe cale sa ma paraseasca. Simt asta asa cum pasarile cerului simt ca trebuie sa se adaposteasca de furtuna. Totul e pe cale sa se prabuseasca iar eu incerc sa salvez ce a mai ramas din cercetarile mele. Imi pare rau ca nu pot fi mai coerenta. Ma grabesc si sunt speriata. Mi-e teama ca si-a dat seama ca m-am oprit in timp. Aproape il simt cum incearca sa-mi patrunda in cap. Daca imi citesti gandurile, inseamna ca s-a intamplat, poate ai aflat mai multe, poate banuielile mele s-au adeverit. Au trecut atat de repede pentru ca i-ai trait atat de intens. Iti las sentimentele pe care le-ai avut cand te-ai indragostit si pe care le-ai trait de atunci in speranta ca-ti va alina tristetea. Sa nu suferi si nu ma uri, in schimb incearca sa intelegi. Nu mi-a fost usor sa iau aceasta decizie. Pot spune ca acum cred in reincarnare.”