Ferchiu Horatiu

pierdut... în inima munților m-am retras... să îmi plâng părinții, și casa și timpul distrugerea asta ne-a ajuns pe toți cântă doar tunurile în păduri și carnea de pe fructe se tremură când

insule luminate electric orașul e asediat... mă regăsesc în canale. cu prietenii morți... când au venit prima oară mi-au ascuțit ochii cu lame mi-au lărgit sufletul cu biciuri... acum

Atunci când zorile s-au deschis prima oară domnul T privea pe fereastra deschisă către curtea primului loc ce avea să-l cunoască...primul loc de trecere către lumea lui..așa cum se desprindea ea în

\"astea sunt visele mele..închise în cutii frumos ornate, aranjate metodic, atât de necaracteristic mie, în categorii, subgenuri, specii și culori..vise în alb negru, vise color..vise te caută, te

am plecat zece cu soldatul nou cu burta spintecată cu bocancii slutiți de carnea putrezită acum suntem doi fără carne pe mâini slutiți de mințile noastre acolo unde s-a oprit sângele să

noroi noroi și sânge.. akim a murit aici.. a lăsat în mâna lui un cuvânt către mine.. \"lasă-mă..unde timpul e slut, nu mai e loc de mine\" akim a plecat.. turbanul lui e acum desfăcut.. îl

mărșăluiesc.. calm și uitat de ninsoare. bocancii îs grei și inima spartă, cu armele astea nu mai.. nu mai vorbesc.. ele omoară.. eu nu.. eu doar le arăt.. războiul ăsta.. tranșee

Ea trăia într-un oraș unde furtunile loveau calm casele mici și dispersate de lumină se adunau noaptea monstruos copacii se răzbunau uneori pe cuvinte și băteau în geamuri cu ramuri

run cmd C:\\Suflet\\ziua_a_șaptea\\zbor.exe syntax error 0000021.09 am încercat deja totul division by zero e viața mea la colțul net send ei \"tu...\" nu va primi niciodată

răspunsul la întrebări și scaunele rupte din baie chiuveta plină de amintiri și patul din mica odaie toate acestea te tulbură încă și visele iți sunt făcute parcă din aripi de cal bătute