pierdut...
în inima munților m-am retras...
să îmi plâng părinții, și casa și timpul
distrugerea asta ne-a ajuns pe toți
cântă doar tunurile în păduri
și carnea de pe fructe se tremură
când
insule luminate electric
orașul e asediat...
mă regăsesc în canale.
cu prietenii morți...
când au venit prima oară
mi-au ascuțit ochii cu lame
mi-au lărgit sufletul cu biciuri...
acum
Atunci când zorile s-au deschis prima oară domnul T privea pe fereastra deschisă către curtea primului loc ce avea să-l cunoască...primul loc de trecere către lumea lui..așa cum se desprindea ea în
\"astea sunt visele mele..închise în cutii frumos ornate, aranjate metodic, atât de necaracteristic mie, în categorii, subgenuri, specii și culori..vise în alb negru, vise color..vise
te caută, te
târâind picioarele
mă scurg din hamac..
cu picioarele legate..cu gândurile pierdute..
marea e verde, mereu verde..
pasul de miriapod..lipit de spatele meu..
ah..m-am săturat să mănânce ăsta din
am plecat
zece
cu soldatul nou
cu burta spintecată
cu bocancii slutiți
de carnea putrezită
acum suntem
doi
fără carne pe mâini
slutiți de mințile noastre
acolo unde s-a oprit
sângele să
noroi
noroi și sânge..
akim a murit aici..
a lăsat în mâna lui un cuvânt către mine..
\"lasă-mă..unde timpul e slut,
nu mai e loc de mine\"
akim a plecat..
turbanul lui e acum desfăcut..
îl
orbecăind..
caut lumina din cameră..
masa de sticlă, cuvintele de porțelan..
scriu pentru că așa scriu
am dezvelit aseară patul ei
și am vrut să îi spun noapte bună
am cumpătat inima
și am
mărșăluiesc..
calm și uitat de ninsoare.
bocancii îs grei
și inima spartă,
cu armele astea nu mai..
nu mai vorbesc..
ele omoară..
eu nu..
eu doar le arăt..
războiul ăsta..
tranșee
Ea trăia într-un oraș
unde furtunile loveau calm
casele mici și dispersate de lumină
se adunau noaptea monstruos
copacii se răzbunau uneori pe cuvinte
și băteau în geamuri cu ramuri
run cmd C:\\Suflet\\ziua_a_șaptea\\zbor.exe
syntax error 0000021.09
am încercat deja totul
division by zero
e viața mea la colțul
net send ei \"tu...\"
nu va primi niciodată
răspunsul la întrebări
și scaunele rupte din baie
chiuveta plină de amintiri
și patul din mica odaie
toate acestea te tulbură încă
și visele iți sunt făcute
parcă din aripi de cal
bătute