incomensurabile doruri

adie umbra brizei peste corpul meu incadescent

deasupra mintii mele stol de porumbei albi se rotesc

iar unii merg departe catre iubirile ce au plecat pe alte meleaguri

nu imi mai masor dorurile ...sunt incomensurabile...dar mi le adun langa tine pe o insula comuna imaginara

amor ne inlantuie ,buzele tale sunt insetate ca si ale mele

tenebrele uitarii nu ne-au prins nicicum si parca avem alte elanuri

esti nedeprinsa cu departarea, te simt acut langa mine cum ma desfeti cu incantare si iubire...

iar de va fi ca bratele mele sa-ti prinda mijoc in zbaterea ta de pleoape te arde a mea dorinta.

uita-te in ochii mei ce sunt langa tine si da-mi un dram din farmecul buzelor tale.

beau acelasi vin roziu dulce din aceleasi podgorii si-ti fac declaratii sublime,

esti atat de aproape de corpul meu care tremura sub primele trairi ciudate ca si odihnioara,

scumpe clipe care se repeta la nesfarsit si pentru a nu stiu cata mie oara...

cu rugi, cu ochii nostri scaldati in lacrimi de fericire,iubito vin zari de nemurire...