Poezie
glas si ochi
1 min lectură·
Mediu
glas strigă din celulele mele, verde glasul meu
ochi caută din fruntea mea,albastru, gri sau galben
adâncurile ființei, zbaterea de pleoape dusă-n cântec...
caut cu circumvoluțiunile mele descifrări de purtare
te găsesc bizar de schimbată:tunet și înlăcrimată mereu
chiar de e soarele mai viu decât lumea moartă-n plimbare...
glas aud mereu din munte care mă cheamă la acel ecou
ochi îmi fuge pe sângele ce țâsnea din tine operată
sufletul meu ieșind pe pământ încă o dată ca o minune
ce-i toată diafan zâmbet și zumzet și iubire....
petale multicolore, iz-uri de verde si vorbele mele
trăirile premonitorii îmi dau senzații certe
capul meu cutreieră norii și-mi spune povețe...
despre lupii singurateci si șoim-prințese încăpățânate...
001.660
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Felix Onofrei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Felix Onofrei. “glas si ochi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/felix-onofrei/poezie/1775730/glas-si-ochiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.