Poezie
...autoportret...
1 min lectură·
Mediu
blajin , neputincioșii mă încarcă cu naivitate
cămașa-mi galbenă de mătase cu ace
rup Domnului , fața-mi la pământ zace
lângă Athos unde sufletu-mi catharsis face.
esențial , lumi pătrund cu gânduri diafane
trec peste trupuri și spirite serbede.
zâmbesc verdelui ierbii , pomilor ode;
femeilor vieții intuiții , pure argumente.
alint , zefirul primăverii și-a lumii nepăsare
mă las pătruns de cuvânt și litere
sâmburii cunoașterii tratați cu recunoaștere
crăiese imaginare iubesc idem , cu voluptate.
urc , potecile vergine , croindu-mi superba cale
blocurile vecine cu priviri interioare pline
tulpini ale trupurilor de viață a vieții mele
scările metalice ce zumzăie alergând rulante.
autoportret , un menestrel ce din milenii vine
Pios , alaturi de muză am soră rugaciune
atent , jurul meu , jurul mileniului trei devine.
I:
aleg din viitoare milenii precaut în generozitate
lumina , binele , frumosul , iubirea...puritate.
001.580
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Felix Onofrei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Felix Onofrei. “...autoportret....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/felix-onofrei/poezie/162113/autoportretComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.