Sf. Ârc

Când m-am trezit cu limba pe un sfârc Voind iar stăpân s-mă recunoască, Pula-mi s-a crezut un cocostârc Si s-a pus iar să te ciugulească Acolo unde si poetii mor Uitându-si ceata poate prea deasă, Si-avântă rima ca si râma-n zbor Spre-o nouă moarte fără de coasă. Atât de repede m-ati dus spre zei Vulcanu-mi cu seminte ude, tu Si ce-o mai fi în nebunia clipei Că nici nu m-am gândit a zice \"NU\". Tu, veselă de împlinirea mea, Repede te-ai pus să-mi oferi un bis, Dar ceasu-mi urlă singurătatea Si nu te pot salva dintr-un mort vis.