Mediu
Când m-am trezit cu limba pe un sfârc
Voind iar stăpân s-mă recunoască,
Pula-mi s-a crezut un cocostârc
Si s-a pus iar să te ciugulească
Acolo unde si poetii mor
Uitându-si ceata poate prea deasă,
Si-avântă rima ca si râma-n zbor
Spre-o nouă moarte fără de coasă.
Atât de repede m-ati dus spre zei
Vulcanu-mi cu seminte ude, tu
Si ce-o mai fi în nebunia clipei
Că nici nu m-am gândit a zice \"NU\".
Tu, veselă de împlinirea mea,
Repede te-ai pus să-mi oferi un bis,
Dar ceasu-mi urlă singurătatea
Si nu te pot salva dintr-un mort vis.
011057
0