Trocul

Parcul Herastrau. Sute de copii se tocmesc. Zimbesc, se tocmesc, iar ochii le sclipesc. - Cit dai pe asta? - Stiu si eu, zece mii. - O.K. Bate palma! Fericit, baiatul se departeaza, iar fata suride. Un zimbet ciudat, trist, cu amestec de vesel si optimism. Tocmai a facut-o. S-a despartit de jucaria preferata, papusa de la 5 ani, de ea, de \"fetita blonda\". Dar a facut si o afacere. Trage aer adinc in piept, priveste inainte, ignora lacrima ce cade brusc, precum un bolovan in sufletu-i firav si zimbeste. A facut trocul. A dat trecutul, cu amintirile, pe o speranta si un nou inceput. A reusit sa-si paraseasca papusa preferata. \"Pot, pot. Uite, am sa mai vind una. Le las pe toate aici, le vind, pot sa-mi iau altele. Sunt doar niste papusi. Totul e o afacere\", isi spune Maria. Se uita pe furis la bunica-sa, inghite in sec si se simte ca un om mare. A invatat arta de a nu depinde de lucruri. A invatat ca amintirile pot fi mai vii decit realitatea. A facut trocul cu trecutul. L-a dat pe prezent. Si chiar pe viitor.