Felicia Mariana Orban

Să bați câte o șoaptă în fiecare colț de noapte. Să te porți mănuși! Să nu atingi decât cu privirea Somnul pufului de plop, harpa din mâna vântului, bătăile de aripi ale îngerilor, parfumul

Ieri dimineață A murit un sărut. Zbura prin aerul albastru Și-a deschis gura Vrând parcă Să sărute-un gând, Dar a căzut Și buzele-i s-au spart de pietre Și răsuflarea lui S-a transformat în

Mă privești uniform, Aproape fără sens. \"E prea mult galben\" – îmi spui sărutându-mi gleznele – \"Și respirația ta pare de ceară.\" Eu îți decupez atentă conturul În fiecare frunză, În

Totul se topește într-un amalgam neclar. Dintre oglinzile sparte Un ultim chip cioplit stângaci, Cu ochii stinși, Acuză: Sunt prea multe cruci fără nume! Ați greșit

Inainte de gand Pe timp de piatra Sarut de Luna plina Pe buze de iedera tanara. Labirint de idei Scaldat in raze albastre - Poveste Nescrisa inca.

Te astept mâine Scriindu-mi chemarea Cu sunet cetos Pe cerul orb Cu urechile pline de stele. Imi voi netezi nelinistea Dormind intre euri Si poate "mâine" va fi Un timp trecut Inca de

Cunosc toate gândurile tale Despre această imitație de paradis, Le repeți cu voce tare A nu știu câta oară. Îmi spui mereu că lumea Nu va fi niciodată perfectă, Că te-ai săturat de replici

Diminețile noastre sunt Vise limitate în timp și spațiu Cu contururi abia schițate În culori amare, Un continuu joc De-a v-ați ascunselea Printre firele de nisip Din clepsidră, Himere cu iz

Noaptea, În parcul cu magnolii ploaia se lovește de asfalt Transformându-se în roiuri de fluturi.

Mă dori Ca iluzia Primului zbor, Mă dori atent, Mă dori intens, Mă dori cu pași Stingându-se convențional, Mă dori șoptit Și cu atingeri întâmplătoare, Mă dori fără intenție, Mă

Himere cu zâmbet strident, Reflexii încercănate, Trecători neînchipuit de absenți Rătăcind cu pași inegali între alfa și omega, Viața – un teatru, Tu și eu iremediabil departe, Curcubeul – o

Te iubesc Atunci cand ochii tai Clipesc somnorosi Si bratul tau Se intinde lenes Sa ma cuprinda, Te iubesc Atunci cand talpa ta goala Deseneaza urme Pe nisipul fierbinte Si ai valurile

Aici, pe cerul de chihlimbar Zboară fluturi de argint Și privighetori de aur, Aici îngerii se-odihnesc La umbră de laur; Aici marea e de smarald Și timpul se măsoară În petale de

Iar încerci să mă manipulezi, Iar vrei să calci pe iarba din partea mea de paradis! Zâmbetul tău Zgârie (din nou) prelung Mirosul aspru de scoici, Þipete arcuite brăzdează Vise amestecate Cu

Tăceri exersate până la exasperare Se sparg renăscând În realități cu forme Obsedant de fixe. E anotimpul clepsidrelor Și fulgii se cern Însângerați De pașii inorogilor.

Îngeri cu sânge albastru Se încălzesc la soare, Liliecii amețiți Se lovesc de ziduri, Pe crengile lungi și subțiri Se desfac leneși mugurii Și sub pleoapele străvezii Umbrite de genele Pline

Simple figuri geometrice, Gânduri inegale, Idei naive Despre ce ar fi putut fi lumea, Silabe răzlețe Din cuvinte fără sens Sau poate două fraze Atent studiate, Undeva între stele tu, Undeva

Nu trebuie să fim neapărat reali. Putem să fim doar închipuirea roiurilor de fluturi Zburând bezmetici printre nuanțe de gri Sau dansul degetelor pe clapele unui pian. Am putea fi maluri, Să

Gânduri desculțe Aleargă Prin iarba crudă Spărgând între gene Frânturi de curcubeu. Miroase a primăvară!

Te închipui Gând verde De ploaie nudă Pe miresme de idee, Te miros Glas de liliac în floare Chemându-mă, Te simt Sărut de vânt Pe umărul meu Alb și fierbinte, Te aud Foșnet De

Ecoul cuvintelor tale A lăsat urme pe zăpadă Dar contururile se șterg Și în palmele mele Lumina se tulbură. Voi porni În căutarea fericirii Acolo unde se topește curcubeul Și unde pașii

Vom fi doi copii Neștiutori Cu priviri clare. Vom colecționa Pene din aripile Păsărilor de fum, Vom striga pe nume Fiecare secundă Și vom strânge în pumni Toate culorile

Þi-aș da Un pumn de eternitate. Cu ochii frunze de castan, Cu zâmbete prinse la urechi, Cu degete de dor nestins Și păsări de argint În părul nins De picurii fierbinți de soare. Þi-aș spune:

Se scutură în răstimpuri Tăcute și lente flori de cireș și mănunchiuri de linii frânte. În aerul încă amorțit se rotesc păsări de un verde indecis, golit de umbre. Diminețile, de o