Poezie
Existenta formala
1 min lectură·
Mediu
Toate sunt cele ce sunt
In sine egale
Dincolo de a fi nu este nimic
Pentru cel ce este gandurile este
Cuvantul gandurile
Si lumea este cuvantul lumea
Primul si ultimul se rotesc hieroglific
A fi este unul inchis
El nu vede si nu traieste
Este orb de dinainte de cand.
Adunarile lui sunt undele cerului
Impletind mereu in omega.
Fiule, din plasa mea rupta ca plasa ta
Ies doar ingeri singuri cu aripi
Cuneiforme roind nesfarsit spre adancuri
Ochii lor sunt puncte de infinita tristete
Mainile lor sunt maini de morti imbalsamati
Care au sapat odata castele de nisip
In desertul Saharei
Eu sunt cel ce sunt.
Asa vei zice copiilor lui Israel.
Eu sunt m-a trimis la voi.
022.626
0
din pacate, poezia aceasta inca la atelier. nu cred insa ca e o problema ca editorii te-au indemnat sa mai lucrezi la poemul acesta.
e ca si in pictura, uite: imaginea trebuie sa fie desavarsit lucrata, ca sa transmita privitorului, ce e mai important: incarcatura ei emotionala. iti doresc curaj si ambitie in a te dovedi!
Linea