Poezie
Vis nebun
1 min lectură·
Mediu
E frig, pustiu si intuneric
Fiori ma trec si tremur,
Iar vantu-mi bate-n plete
Nu stiu ce se petrece.
In jur este mult zgomot
Si strigate si haos,
Toti fug, dar n-au directii,
Se-mping fara pretentii.
Sa fug ...dar incotro?
Sa stau ...dar pentru ce?
Deodata catre mine toti oamenii se-ntorc
Iar frica ma cuprinde ,as vrea sa fug...nu pot.
Aud voci ce ma striga si maini care m-ating,
Un peisaj de groaza , ma simt ca pe un ring,
Toti vor sa-nceapa lupta ,dar cine-i adversarul?
Eu si cu mine insami, sa impartim amarul.
Deodata ,o lumina apare dintr-un colt,
Frica se risipeste si simt ca totu-a fost
Un vis nebun, salbatic, dar bine ca s-a dus.
o noapte chinuita de-un vis care-a apus!
002.728
0