Poezii

esti atit de aproape ca nu te vad, esti atit de aproape incit iti simt rasuflarea, esti atit de aproape dar nu te pot atinge, esti atit de aproape ,esti chiar langa mine, esti atit de aproape ca

peste munti si peste vai peste rauri,peste mari, se aude in surdina un oftat din inima. greu suspina si mult plange inimioara rau se frange, dorul dulce de acasa tandru si greu o

pleoape de plumb atarna greoi ascunzand doi ochi mari, negri si goi buze brazdate de cuvinte ce dor, mai am un singur gand...sa mor. lume albastra de tinichea mi-ai luat iubirea si-ai dus-o

Sunt singura si ma cufund intr-un ocean de ganduri As vrea sa fii aici, sa fii din nou cu mine Iar departarea dintre noi sa nu se intrepuna Sa se sfarseasca visul rau si ploaia cea nebuna, Sa nu

Departe esti de mine,la mii de kilometri Departe a ramas copilaria mea, Am luat cu mine durerea si tristetea Si am lasat in urma o lume doar a mea. Iasi scump,cetate sfanta a lui Stefan Cel

Cine poate să iubească, fără legi, fără condiții, Inima s-o dăruiască, iar în schimb nimic să vrea? Numai tu, tătic iubit, ce m-ai părăsit M-ai iubit cum nimeni altul, dar deodată ai obosit. Ai

Copila femeie Zglobie si darza, Corp mladios, Catifiu si lucios, Ochi luminosi, Albastri , frumosi. Gura ca mura, Parul ca spicul. Zambetul tau dulce Gandul mi-l duce Numai la tine. Ziua

Incet ploaia rea si haina cade deasupra mea, Orice gand sau miscare imi provoaca durerea, Sufletul meu devastat imi goleste fiinta cea grea. In adancul inimii, insa, dragostea nu piere asa cum

E noapte si ninge, e multa lumina Imi scutur umerii de fulgii moi Peisajul ma-nbata ,viata mi-e plina, Astept o minune sa se-ntample cu noi. Incet, langa mine tu mergi si nu vrei Din farmecul

Ma rog pentru copiii singuri Ma rog pentru copiii goi Ma rog pentru parintii nostri Ma rog la Tine pentru noi Sa ne dai DOAMNE bucurie Necazul crud de-o parte sa-l lasam Sa ne dai DOAMNE

Oare cine esti tu Soarele ce-mi mangaie sufletul zilele? Cine esti tu Luna care-mi oblojeste durerea noptile? Oare cine esti tu Luceafarul ce-mi alinta ochii diminetile? Cine esti tu Ploaia

As vrea sa te ating Dar mi-e teama sa nu dispari, As vrea sa-ti vorbesc Dar mi-e teama ca n-ai sa intelegi, As vrea sa ma vezi Dar mi-e teama de ce vor spune ochii tai, As vrea sa-ti spun ce

Esti prea departe, Esti atat de departe Te-a luat zarea in fuga ei ,odata cu ea. Esti prea departe, Esti atat de departe Viteza luminii ,este cea care ne desparte. Esti prea departe , Esti

Un val subtire de matase, Incet pe ochi aluneca, Deodata lumea ma respinge Si viata mi-o intuneca. N-am sa-nteleg cum intr-o clipa Din drumul lin pe care-l parcurgeam, M-am ratacit si mi-a

E liniste si pace , in jur totul e verde , viu O oaza de lumina , un inger in pustiu. Iar muntii cei inalti cu falnicie-aleasa La cer ei se ridica, a lor eu sunt craiasa. Sunt muta de

E frig, pustiu si intuneric Fiori ma trec si tremur, Iar vantu-mi bate-n plete Nu stiu ce se petrece. In jur este mult zgomot Si strigate si haos, Toti fug, dar n-au directii,

Falosi spre cer ei se ridica Nici ploaie , fulger sau furtuni Nu i-au facut pe ei, de frica Sa naruie a lor cununi. Lacas strabunilor au fost, Strajeri ne-nvinsi ai tarii,

As vrea sa ma ascund intre cer si pamant As vrea sa fug de oameni , sa ma ascund de vant, As vrea sa strig , sa strig atat de tare Incat strigatul meu sa se-auda in zare. As

De cate ori ti-am spus ca esti cea mai frumoasa De cate ori prin parul tau ca spicul m-am jucat De cate ori in noapte ti-am soptit ca esti aleasa De cate ori pentru iubirea noastra

Ratacit printre oameni, Muribund printre vii, Nu am liniste-n suflet, Nu am tihna, speranta Vreau sa merg inainte, Dar nu stiu ce va fi, Oare e cu putinta ,sa mai fiu inca-n

Ai aparut in viata mea amara si precara Si-as vrea sa lupt, sa te alung, o! crancena fiara! Sa-ti spun pe nume, dar nu stiu exact cum sa te strig, Sa-ti spun ranchiuna, gelozie, ori viclenie,