Poezie

Nolens, volens.

1 min lectură·30 iulie 2010

Mediu

Fanfara sobră, grav, răsună,

acompaniază aleșii decăzuți,

cu marșul funebru, macabru,

peste-ntinsa masă de pământ.

Fanfara sobră, grav, răsună,

și-ntristează fețe, zeci sau sute,

încercând să-ndulceasc-amara vreme

printre suspine, lacrimi, plecăciuni.

Fanfara sobră, grav, răsună,

lin, armonios, fin și dureros,

ca o voce a muților decăzuți,

ce zboară, departe de mândrul catafalc.

Fanfara sobră, grav, răsună,

fiind o voce a cuvintelor nespuse,

ce acum își dorm somnul, liniștite,

și-așteaptă praful să s-așterne.

Fanfara, subit, se oprește,

când preotul începe a grai,

ultima predică, ce-adânc lovește,

sufletul celor morți, dar și a celor vii.

Un moment de reculegere, in memoriam

unui defunct, răposat, decăzut,

din timpul visător, in timpul mut prea lung,

în sicriu, eterna casă de sub pământ.

001.036

Farcaș Alexandru-Emil. “Nolens, volens..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/farcas-alexandru-emil/poezie/13948933/nolens-volens

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.