Pierdut

6 a.m Ceasul sună... Din nou o zi înnorată. Un dormintor întunecos, unde soarele rareori apucă o bucată de a intra. Ceasul tot suna, e deja enervant, prea enervant, cineva să îl oprească!! În sfârșit, bărbatul s-a trezit și l-a oprit. Ca de obicei, se trezește, gândindu-se că trebuie să facă aceeași porcărie ca si ziua dinainte. Are nevoie disperată de o pauză, dar nu vrea să recunoască. Oricum, e 6.30, trebuie să plece. \"Nimic nou, aceeași muncă plictisitoare în fiecare zi până seara, și în următoarea zi nu voi face altceva decât să repet ceea ce am făcut ieri. Gunoi, nimic altceva...\" O clipă se uită la ea cum doarme, o sărută și pleacă. \"Salut Rutină!\" acestea sunt cuvintele încă nedescoperite care totuși sunt simțite în fiecare dimineață când el pleacă, dar cumva, aceasta este normal, pentru că totul nu face decât să se repete iarăși și iarăși, din nou și din nou, iar apoi încă o dată... Ceasul nu mai sună, ticăitul a murit. S-a oprit la 7.18..dar nu mai știu, cred că de fapt așa a fost dintotdeauna.