Poezii

mă târ cu tot ce pot să însemn spre pieptul tău dezvelit cât pentru un ochi îmbin un spate rece de-un perete cald în încercarea de a-mi da seama despre iluminări vibrații și așteptări

EȘEvghenie Ștefan

0

0

un stilou stricat și o bucată de hârtie arsă-n verbe. doar un ticăit de ceas și o întrebare într-un „ș” cu fundal acoustic. credeam că e zi de duminică, zi în care mă ascund de

EȘEvghenie Ștefan

0

0

paharul s-a umplut cu ceață verde, și-mi pare că tremură ghiarele delfinului negru din adâncul meu… spre scrumiera stricată unde-și scrie plânsul, sclavul cuvântului s-a prăpădit de

EȘEvghenie Ștefan

0

1

ascunde-mi palma visului în ceață și dă-mi să îți respir privirea, sub arșița de-atunci… când mă mințeai că ești un vis turbat de legile iubirii…

EȘEvghenie Ștefan

0

0

lasă-mi gândul să-ți străpungă-n noapte visul și privește-mi rasăritu-n șoapte printr-un erg crăpat de moarte…

EȘEvghenie Ștefan

0

0

Un melancolic țipăt lăsat în nerăspuns mă pierd în nebunia de a scrie.

EȘEvghenie Ștefan

0

2

paharul s-a umplut cu ceață verde, și-mi pare că tremură ghiarele delfinului negru din adâncul meu… spre scrumiera stricată unde șade viu în moarte, fluturele cuvântului s-a

EȘEvghenie Ștefan

0

0

Plâns uscat în rezonanță într-un gol putred de timp, despuind privirea-ți goală cu un ochi jerfit în gând…

EȘEvghenie Ștefan

0

0

o clipă pierdută de timp ne deprinde de asprul delfin de azi. în adâncurile mele sunt nopțile noastre, ceasul poetic ce urlă și tu. sprijinit de cerul unei întâmplări fără ecou te

EȘEvghenie Ștefan

0

0

Lăsați-mă să mor în pace! Nu am pentru ce să îmi împietresc visele tăindu-mi frumosul vis al vieții Sub deprimarea asta vie a morții. Lasați-mă să mor în trecătoarea-mi viață, Să-mi

EȘEvghenie Ștefan

0

0

tu ești un gând timid în care naufragiază visele. pe buzele-ți cad arareori sentimente ciudate bătute-n lacrimi de stilou iar ochii-ți înverziți par că picură viață pe fața-ți galbenă

EȘEvghenie Ștefan

0

0

Învățam să mor, sub viață... și era lumină… Te-ai ascuns în răbdarea mea, și mi-ai luat totul... Mi-e frică de Tine și de ce mi-ai putea da ....luându-mi. Ești și nu

EȘEvghenie Ștefan

0

0

Lacrimi amare îi sărutau buzele, și coșmare reci îi alintau visele. Iubirea îi părea ca o secretă artă, iar viața ca o umbră și-n sfârșit, ca o lumină moartă. Avea

EȘEvghenie Ștefan

0

0

un melancolic țipăt revarsă tăcerea-n noapte și se-ascund visele-n șoapte. lăsat în nerăspuns mă pierd în nebunia de a scrie într-un acord de sentimente.

EȘEvghenie Ștefan

0

1

te așteptam, dar nu veneai! Stăteam sub copac de toamnă, și flămând fumam din viață-mi iar toamna îmi ploua iarnă-n suflet. te așteptam, dar nu veneai!

EȘEvghenie Ștefan

0

1

Ploua mărunt… Din violoncel cânta-n noapte o frumosă de nedescris. Avea în gând miloane de amintiri și păstra zeci de secunde sub priviri. Speranța o ținea

EȘEvghenie Ștefan

0

0

de-aș fi tu... m-aș arunca în gânduri, să prind vise. m-aș scălda în fericirea muzicii și m-aș spăla cu ura din jurul meu. de-aș fi tu... aș da totul nimănui pe o

EȘEvghenie Ștefan

0

0

Un cuțit îți sărută venele Ce plâng cu lacrimi de frică. Evanescența ochilor tăi se pierde-n vălul mort... Durerile îți spun să-ți tragi o secundă din tine Și să o arunci

EȘEvghenie Ștefan

0

0

mă întorc de multe dăți…obosit îmi arunc hainele-n cuier și îmi aburesc plămânii cu o țigară într-o stare groaznică de-apatie. un duș mi-ar prinde bine dar nu… apa rece mi-ar zdrobi visele și

EȘEvghenie Ștefan

0

0

Plouă cu viermi de înger iar sufletul îmi e ud… Mii de ființe alergă bete târându-și trupurile prin cioburile abstractuale ale sfârșitului. Oamenii își privesc rămășițele

EȘEvghenie Ștefan

0

0

ea la marginea nopții când gândurile nu mai șoptesc încearcă să-și coloreze iubirea cu câteva cioburi de speranță… își aprinde o tigară și-și reține gândul aplecandu-se să culeagă

EȘEvghenie Ștefan

0

0

Azi… Dorul de tine mi s-a așezat în plămâni Sugrumându-mi liniștea cu vreun vis hoinar fără hotare Ori cu vreo iubire… În zeci de cioburi mi s-a spart viața Scurgându-se într-un absurd

EȘEvghenie Ștefan

0

0

Îți scriu sub pleoapele-ți paralizate Litere blestemate scurse din stilou Și-n ochii-ți de lumină cântă culorile acordate de-un surd și mut ecou. Pe obrazu-ți rece ancorează rouă caldă de

EȘEvghenie Ștefan

0

0

tu ești un gând timid în care naufragiază visele. pe buzele-ți cad arareori sentimente ciudate bătute-n lacrimi de stilou iar ochii-ți înverziți par că picură viață pe fața-ți

EȘEvghenie Ștefan

0

0

Cenușa amară a cerului întunecat Ne zvântă rănile cu viață Arzându-ne sub tălpi cu scrum. Amorțiți de parfumul sec al neantului Ne scăldăm în sânge și lacrimi de înger Simțind durerea

EȘEvghenie Ștefan

0

0