Inocență
Azi mi-am pus o rochie albă, și ți-am cantat simfonia iubirii in zori. Nu eram frumoasă, dar săruturile tale spuneau ca sunt. Þi-am acoperit ochii să nu-mi vezi bucuria... Am alergat, să nu-mi
Toamna din noi
Mă joc pe aripi de vis, cu amintirile din noi, iau cuvintele si le prăbușesc, într-un abis al neîmpămăntenirii, petalele tomnatice le îndrept inspre poli... Mă joc cu frigul din noi,
Rosteste-mă
Nu-ti fie teamă că mă vei goli de vointă, rostindu-mi chipul printre cuvinte... Sau umbra răstignită pe lespezi de iubire. Rosteste-mă incet si voi lua de pe buzele tale cu surăsuri
Renastere
M-am dezbrăcat de mine, cu palmele transpirănd a fericire si m-am scufundat intr-o căldură senină ca un ecou fara sfărsit, unde te voi incepe de la-nceput cu unghiile tăiate de nemurire,
Joc de iubire
Ineacă-mă-n săruturi dulci, Iți mai aduci aminte prima ploaie? Cu gura-ncerc ușor, sa rup din stropii reci... Cu buzele sa desenez pe corpu-ți rotocoale, intr-un balans nebun,
Dor
Cadran etern e dorul meu, minute razvratite nasc erori invăluind dureri... rostogolind sageti in secundare e timpul dragostei, al meu al toamnei ce ne-a dăruit din fructul ei....