Tu întrebi
Tu întrebi... Tăcerea îți răspunde, Că un semn de întrebare Într-o beznă se ascunde. Tu mai crezi în cîte-o dată Și visezi tot la nimicuri, Ca și ceara lumînării, Tu prin viață
despărțire
E noapte, e-ntuneric și e frig Și sufletul mi-îngheață, Sunt singură și vreau să strig Și totul redevine ceață... El a plecat, Dar urma îl păstrează Privesc în golul disperat Și gîndu-mi
Subiectiv
Privesc în oglindă și nu văd nimic. Umbra mi-a șoptit Că-i prea întuneric, Încerc să deschid fereastra, Dar afară-i și mai Întuneric. Toți umblă cu subiectivitatea-n buzunar Ca să-și
afară plouă cu nisip
Afară plouă cu nisip Și se transformă în pustie E-o-ntrebare doar de timp Ca lumea mea să nu mai fie. Să fie-atît de izolată Încît s-apară un nou soare Și mii de stele de nisip Să se
o istorie de dragoste
a existat cîndva dar totuși nu demult, de rasă elitară o prea frumoasă piatră. din toată viața ei milenară cu o experiență de doi bani, se îndrăgosti de o floare de lotos. și ea mîndră
