Eugen Sfichi

De necazuri nu mai dai
Dacă-ți cumperi evantai.

Grade-afară-s patruș\'două,
S-au încins și trup și minte,
Suni la numărul... \'89
Dar și-acolo e fierbinte.
(Ica Ungurenu)

Răspuns:
Alt Romeo către Julieta sa

N-am nevoie de cuvinte
Clipocind în telefon,
Nici de \"scena din balcon\",
Când catrenul ți-e fierbinte.
(E.S.)

Doamnă Ica
V-ați intitulat răspunsul de la ora 15:04 \"mulțumesc pt șfichi\". Numele meu este cu \"S\", nu cu \"Ș\" și nu are nicio legătură cu onomatopeea și de aici nici cu vârful biciului. Este un nume din Bucovina și în limba româna veche desemna un instrument pastoral. După opiniile unor lingviști notorii, originea sa este dacică. Deci Sfichi și prin urmare titlul replicii dv. nu e o trimitere la numele meu.
Acum, că v-am lămurit, cred că există o legătură telepatică între noi. Nu știam de ce m-m ocupat azi de toate catrenele dv. postate în ultima vreme. Cu puțin înainte am aflat. V-am tot \"vizitat\" de ziua dv. N-am știut și nu mi-ați spus. Am aflat din comentariul d-lui Cuzuioc.
Profit de ocazie să vă fac și aici toate urările de sănătate, noroc și viață lungă.
Promit să vă mai \" vizitez\".
Eugen Sfichi

Gândul ți-l notezi
Și începe drama,
Căci discriminezi...
Numai epigrama.
E.S.

La mulți ani doamnă Ica. Am aflat acum câteva secunde. Multă sănătate și noroc. Vă transmit toate urările de bine, fără să discriminez vreuna.
Eugen Sfichi

Oare steaua ce apare
Lângă textul tău, pe net,
Este de pe epolet...
Sau e una căzătoare?

Nimeni nu iubește războiul dar când suntem atacați trebuie să ne apărăm așa cum am făcut-o de multe ori cu succes. Când sunt în joc principii vitale cum a fost la 1877, sau dorința de a trăi împreună ca la 1916, războiul devine legitim și aceptat de toți. Să nu uităm că în ajunul primului război mondial, bărbații noștri au asalat trenurile și mergeau îngrămădiți inclusiv pe acoperișurile acestora ca să se înroleze. Sut momente în care a trebuit să ne apărăm cultura cu armele. L-am apărat pe Eminescu și dacă va trebui îi vom apăra pe Blaga, pe Marin Sorescu, pe Nichita Stănescu pe Marin Preda și pe dumneavoastră.
Datorită militarilor, civilizația s-a îmbogațit cu principii ca demnitatea, onoarea, solidaritetea. Au apărut conceptele cavalerești pe care noi le-am adoptat încă de la Mircea cel Bătrân.
Dumnezeu lucrează prin truditori, prin cărturari dar și prin ostași. Să nu uităm sfinții militari.
De multe ori în epigramă scriem contra-cronometru.
Vă asigur de totă admirația și respectul meu. M-ar onora un dialog cu dumneavoastră.
Eugen Sfichi

Să-nțeleg că cei bărboși
Sunt bărbați mai se-ri-oși?
E.S.

Doamnă Ica, diferența față de Ioan Toderașcu e alta: el muncește serios, iar dv. numai \"oleacă\".

Cum totu-n țară se transformă,
Guvernul nostru vrea să știe,
În anii ăștia de reformă,
Câți au căzut \"la datorie\"...
(Ioan Toderașcu)

Nedumerire
Te referi la datorii
Către stat, sau F.M.I.?
(Eugen Sfichi)

Cu banii ce i-am cheltuit,
Atâția ani la tribunal,
Desigur, aș fi reușit
Să cumpăr... satul meu natal.
(Ica Ungurenu)

Răspuns

Să nu uiți de câțiva lei
Să-ți mai cumperi și idei.
(E.S.)

După ce-ai urmat povața
\"Doctorului să-i dai vamă\",
Înțelegi de bună seamă...
Că ți-e scumpă viața.

Eugen Sfichi

În pușcărie

La Jilava în „cazarmă”
M-a adus, pe filieră,
Portul ilegal de armă
(Soacra mea-i „mitralieră”)
(Nicolae Bunduri)

Răspuns:
Eroare judiciară

Au făcut o neghiobie,
Soacra ta e armă grea,
Însă prin căsătorie
Tu ai act pe ea.
(E.S.)

Domnule Bunduri, armata a câștigat și păstreză încrederea societății, fiind în fruntea tuturor sondajelor pe această temă alături de biserică. Vă rog nu mai faceți comparația armată - închisoare. Ea aprține argoului interlop. S-o lăsăm acolo.
Ofițerii epigramiști sunt stingheriți.
Vă apreciez talentul și semnez în termeni militari:
Agonist în retragere,
Eugen Sichi

Din ce se taie de la noi,
Acum, în criză-acută,
Eu cred că ne va da-napoi
Guvernul Boc... o sută.
(Gârda Petru Ioan)

Sinteză
Ne spui convins în analiză,
Că ne va scoate Boc din criză.
(E.S.)

Aveți un umor deosebit cănd vă elogiați. Citez: \"Despre epigrama mea pot să spun că este corectă gramatical (lucru foarte important), se aude bine (când este citită), curge firesc, are poantă amuzantă.\" Între aceste recente ghilimele v-ați depășit cu mult poanta din catren. Din păcate pt dv există o expresie antologică despre lauda de sine, care vi se potrivește ca o mănușă.
Sau nu m-ați citit, sau nu m-ați înțeles, sau aveți o defesivă logoreică, sau v-am zăpăcit de tot. Dacă dv confundați acum versiunea cu versul (ați ratat un joc de cuvinte), eu m-am referit la vers, exact cum spuneți că n-am făcut.
Mă uluiți când spuneți: \"Din ceea ce am dedus eu, urmărind activitatea de pe sait, este un pic problematic să se înceapă epigrama cu un cuvânt accentuat, respectiv \"când\", de aceea am spus că versul 1 început cu accent pe \"când\" sună altfel decât celelalte.\" Închei citatul... Dumnezeule, dv n-ați auzit de ritmul trohaic?
Vă începeți catrenul exact cum spuneți că nu sună bine. Chiar nu vă dați seama că e în trohaic? Mă îngroziți. Vă dau dezlegare: puteți începe orice epigramă cu orice cuvânt accentuat, inclusiv \"când\". N-ați auzit nici de ritmul dactil care începe tot la fel, dar are piciorul metric de 3 silabe și e cunoscut de la Homer citire. De câte mii de ani? N-am pornit de la nici o premisă eronată. Sunt lucruri lămurite de mult care țin de bunul simț artistic. De fapt sintagma \"cuvânt accentuat\" e o nebuloasă pt dv. Rima dintre versurile 2 și 3 e numai în laudele pe care singură vi le adresați și într-o transcriere nefirească.
Falsificați când mă scoateți din context și aici mă întreb dacă e rea voință. Ca să înțelegeți v-am trimis la poezia populară pt că e orală. V-am spus că nu sunteți prima pe site cu astfel de greșeală ciudată.
Vă ascundeți în spatele sintagmei \"epigramiști cu experiență\". Pentru ei poate fi un capiciu, un mod pe care-l știu greșit dar scapă de plictiseală. O aiureală din care dv faceți un crez.
Am încercat să vă ajut pt că eu scriu de mulți ani. Atât am putut să fac pt dv. Din partea mea puteți scrie și în hieroglife, deși vi s-ar potrivi mai bine caracterele cuneiforme.
M-ați amuzat.
E.S

Mi-ar plăcea să aveți și în epigramă aceeași atitudide felină pe care ați adoptat-o în fotografia afișată pe pagina dv. personală. Mi-a plăcut și deviza: \"Nu râde, citește \'nainte\", pt că citați dintr-un băcăuan. Dar Bacovia nu a fost epigramist. Reacția mea a fost aceeași: n-am râs și-am citit înainte. Vă sfătuiesc să nu aplicați această deviză în epigramă.
Titlul dv. este \"Canibalism urban\" și continuați imediat: \"Canibalii, când li-e fome,\". Prin repetiție creați o atmosferă de thriller. Pe urmă rupeți versurile, împiedicându-vă prea mult în virgule:
\"Canibalii, când li-e foame,
-N junglă-atacă, dar știați
Că, și-aici, unele dame
-I devorează pe bărbați?\"
Pentru că vă jucați nefiresc cu liniuțele de unire, v-am propus:
\"Când canbalilor li-e foame
În junglă-atacă, dar știați\"
Am folosit materialul clientului, adică al dv. și am lungit puțin versurile ca să respectăm liniuțele care sunt totuși de unire. Modificările sunt minime și nu este vorba de 2 variante. Dv. imi spuneți că \"varianta\" mea \"este bună, dar v1 nu este în acord cu celelalte \" Nu am urmărit acordul dintre v1 și celelalte. Dacă nu sunt \"în acord\" în \"varianta\" 2, nu sunt nici în \"varianta\" 1 pe care ați postat-o și părerea dv. devine o autocritică.
Dar să revenim la discuția inițială, despre \"liniuța de unire\"
Când ați comentat textul \"În vacanță\" al doamnei Ica Ungureanu, spuneați vehement că datorită unei probleme majore de accent, două cuvinte nu rimează. Rezultă că și rima este \"un lucru esențial în construcția epigramei\". Dar dv. pierdeți rima. Două cuvinte legate prin liniuță de unire se pronunță ca unul singur pt că silabele de sfârșit și început se contopesc. Când scrieți la capătul versului 3 \"dame-i\" aveți numai 2 silabe și rima este în \"ame-i\" care ar rima cu \"mamei\" și în nici un caz cu \"foame\". Dar nici la sfârșitul versului 1 rima nu este \"oame\" pt că fonetic, datorită liniuței de unire avem \"foame-n junglă\" Iar \"foame-n\" are numai 2 silabe și rima este fonetic \"oame-n\" și ar rima eventual cu \"poame-n copaci\" Plus că dispariția vocalei \"î\" în ambele situații este puțin forțată. În cazul concret al dv. ar trebui să rimeze \"foame-n\" cu \"dame-i\" ceea ce încă nu se întâmlă. Uitați-vă la poezia populară care a fost compusă după cum \"sună bine\". Nicăieri nu găsiți ceea ce ați făcut dv.
Lăsăm rimele la o parte, dar ce faceți cu ritmul? Primul vers e în trohaic. Dar pe al doilea cum îl considerăm? Citez: \"-N junglă-atacă, dar știați\". \"-N\" face parte din versul 2. E neaccentuat și atunci avem un soi de iambic grafic? Fonetic este trohaic dar cu \"-N\" la capătul primului vers și cu junglă la începutul celui de al doilea. În unele cazuri particulare, când un cuvânt esențial are foarte puține rime sau nu are de loc, se admite lipsa rimei între versurile 1 și 3 dar e obligatorie pt versurile 2 și 4. Dv nu aveți rimă între versurile 1 și 3 (\"fome-n\" nu rimează \"dame-i\") dar nu sunteți în cazul de excepție de mai sus, așa că trebuia să munciți mai mult ca să obțineți o epigramă bună. Feriți-vă de situațile cotestabile. După comentariul meu anterior mi-ați mulțumit pt efort. Acum efortul meu a fost sensibil mai mare.
E.S.
Post scriptum: Ideea catrenului dv. a fost bună, noi am discutat despre transpunerea ei în versuri.

Tu când te iei în luptă dreaptă
Cu epigramele la trântă,
Obții o strofă înțeleaptă
Ce nu încântă.
E.S:

\"ura crește\"
(Milos Petru)

Ai întrecut puțin măsura,
Noi nu strigăm în criză: \"Uraaa!\"
(E.S.)

Mă ia de soț aceasta fată,
Spunea râzând, un bătrânel,
Din dragoste nemăsurată
Pentru ce am în portofel!
(Sorin Olariu)

Concluzie:

Domnița cu abilitate
I-a depistat o calitate.
(E.S.)

Canibalii, când li-e foame,
-N junglă-atacă, dar știați
Că, și-aici, unele dame
-I devorează pe bărbați?

Liniuța este de unire și cuvintele unite prin ea nu pot face parte din 2 versuri diferite. Cu o foarte mică modificare, problema dv se poate rezolva:
Când canibalilor li-e foame,
În junglă-atacă, dar știați
Că și pe-aici, unele dame
Îi devoreză pe bărbați?

\"Lei conduși de Mititelu...\"

Craiovenii, vrei nu vrei,
Nu mai fac azi nici 2 lei.
(E.S.)

1.
Îți văd catrenul și mă mir
Că pare scris de un vampir.
2.
Sub steag simțim că suntem frați,
Nu echipaje de pirați.
3.
Te rog nu-mi nărui speranța
Și nu-ți mai pierde eleganța,
Te rog nu-ți da iar în vileag
Instinctul \"necrofag\".