Eugen Sfichi

Pierzând VOLANului controlul
N.L.(V.V.)

Privea cu gânduri pătimașe
Rochița ei... cu volănașe.

Văzând doar trend-uri an de an,
Spre a ne ușura supliciul,
Natura, plină de elan,
Încearcă să imite kitch-ul.
F.A.

Florian, ai scris o epigramă OK.

Comentariu

Ne sugerezi că în catren
Elanul tău ar fi un ren.
E.S.

Azi, când cercetezi misterul,
Dai de-o chestie bizară:
Vezi că aventurierul
Este cel rămas în țară.
(Sorin Olariu)

Doină de pribegie

Nu prinzi rădăcină
În țară străină...
E.S.

La ultima mea intervenție Alexandri devine Alecsandri. Scriu cu viteză.

1.
Pițipoance

Picioarele din amigdale,
Frecvent văzute la tv,
Prezintă urme cardinale
Ce nu se văd în... EEG!
G.B.P.
2.
. Dacă vrei să continuăm - serios și fără disipări în inconsecvențe și neatenții lingvistice și logice - mă găsești pe mail! Nu de alta, dar sunt greu de scos din sărite, nu ți-ai dat seama?!
G.B.P.

Comentarii generale
1. Ferește-te de proza rimată și ritmată și încearcă să rămâi în sărite.

Te văd cum șuieri ca un tren
Ieșind din panoramă
Și-ți spun că nu orice catren
Devine epigramă.

Am cedat insistențelor tale și am postat un cometariu mai lung, în 4 versuri. Te-ai liniștit?

2.
Datorită faptului că gândim diferit, am putea duce discuții intersante, pe care tu le compromiți, și compromiți inclusiv legătura pe mail pe care o propui.
Să-ți citească nenea doctorul EEG-ul. Ai alergie severă la citate în latină și acum mă faci să mă gândesc că alergia ta e extisă, vorba lui Alexandri și la ginta latină.
Mă bucur că ți-am deschis apetitul pentru disthuri și citezi din citatele mele. Ai început să progresezi, dar mai trebuie să te străduiești.
Apropo de iritarea ta legată propriile tale „inconsecvențe și neatenții lingvistice și logice” (te-am citat exact).
Subliniez că mai sunt câteva calități care i se cer unui epigramist:
o logică bună, simț de observație și un foarte dezvoltat spirit speculativ, adică tocmai ce te deranjează pe tine.
Și mai este o calitate necesară: să nu fie supărăcios și să-și stăpânească nervii.
Așa că Gigi, fiule (spiritual), închei cum nu se poate mai împăciuitor:
Pax tibiscum. (Pace ție)
Al tău „Pater”,
E. S.

Sunt trei grăsimi în margarină,
Ce-s obținute, după caz,
Din rumeguș, din motorină,
Și, implicit, din...biogaz!
N.L. (V.V.)

Ne spui cu tâlcuri, ca Păcală,
Că margarina-i naturală...

Picioarele din amigdale,
Frecvent văzute la tv,
Prezintă urme cardinale
Ce nu se văd în... EEG!
(G.B.P)

Comentariu

Chirurgul ți-ar fi spus agale
Că unele n-au amigdale.
E.S.

Ca să rămân în termeni medicali, am încerat să-ți vindec alergia la distihuri.
În "Antologia Epigramei Românești", alcătuită de George Corbu, Valerian Lică și George Zarafu sub egida U.E.R.-ului, vei găsi și următorul distih al lui Tudor Arghezi (!!!):

Inscripție pe tobă

Scula asta are mare căutare:
Niciodată golul n-a sunat mai tare.

Cum s-a luminat de ziuă
Bați, ca hobby, apa-n piuă.
E.S.
1.
Ești comic, domnule!
Precizare
Voi fi peren/de scrii... catren!
Eugen, epigrama este... epigramă - nici în două, nici într-un, nici în mai multe versuri. Se pot face exerciții, de amorul artei, dar atât.
G.B.P.

Asimilarea distihului cu epigrama e străveche. U.E.R.-ul îl consideră o formă a epigramei și îl acceptă ca atare la festivaluri de epigramă. În cazul unei replici, care se sprijină deja pe ceva spus anterior, uneori patru versuri sunt inutile. Spui ceea ce ai de spus în minimum de rânduri.
E.S.
2.
Nu-i bine să pornești de la premise false! L-am citit pe Ion Pillat.
Argumentația ta, dacă nu-i puerilă, înseamnă că e... comică (ironia este destul de străvezie, așa că nu-mi fac probleme... de con/știință).
G.B.P.

Nu am argumentat ci am citat. Dacă doi termeni rimează, nu înseamnă că sunt și sinonimi.
Te-am îndemnat să citești din Ion Pillat. Dacă ai mai citit, ideea era ca citatul meu să-ți deschidă pofta să mai citești o dată poemele lui într-un vers. Înțeleg că nu ai făcut-o, dar nu aceasta e morala. Ea este că un epigramist trebuie să perceapă nuanțele. Am spus-o și eu, au spus-o și alții. Aici m-am citat pe mine.
3.
Foarte adevărat ce a spus maestrul(Cincinat) se referea, evident, la... epigramă (care este suficient de sintetică, prin constituție și definiție)
G.B.P.

Epigrama e sintetică, distihul e supersintetic. De aceea unul autonom e foarte greu de scris. Sunt distihuri care au făcut carieră de zeci de ani și stau la loc de cinste în antologii de epigrame. Îți dau ca exemplu unul scris de Mircea Dinescu, pe care îl regăsești într-o mulțime de antologii (de epigrame!!!):

Epitaf

Muri cu sufletu-mpăcat,
În rest, cu toți era certat.

1. Dar nici talentu-n epigramă
2. Nu-l vezi la encefalogramă, (E.S.)
3. Apoi privind traseu-ți des,
4. Văd doar... distihuri că-ți mai ies. (G.B.P.)

Constatare

Tu vrei să-mi fii amic peren
Și-ai scris cu mine un catren.
E.S.

Iom Pillat a scris poeme într-un vers. Iată unul:

Amurg în crâng

Albinele luminii prin frunze se jucau.

Citește-le, sunt extraordinare.
Un epigramist trebuie să aibă capacitate de sinteză. A spus-o Cincinat.
Poate reușești să scii epigrame într-un vers, cu rime impecabile. Succes.

Comportamentul "de căruță"
Din școli, mă-ndeamnă să relev
Că noi ne tragem din maimuță.
Maimuța, sigur, din elev.
F.A.

Te afli în același ev
De când nu ai mai fost elev?

Masivii duri, infatuați,
Se cred eroi de pus în ramă;
Păcat că mușchii lor, umflați,
Nu ies la... encefalogramă!
G.P.I.

Dar nici talentu-n epigramă
Nu-l vezi la encefalogramă.

Nelu, întăresc prima epigramă din grupajul meu anterior printr-o modificare.

"Tragere la TEMÃ
Ca să nu riscați offtopicul..."
(Gârda Petru Ioan)

Răspuns

Pot să-ți spun în gura mare
Că nu e nici o problemă
Și o biată ghicitoare
Nu va fi o... ana-TEMÃ.
E.S.

Al doilea răspuns pe care ți l-am dat îl las intact.

Eu știu de ce-ai pus rime-n „ îs",
Că vrei ca să nu spun nici pâs.
E.S

Dar revin cu un comentariu în weekend.
E.S

Tragere la TEMÃ
Ca să nu riscați offtopicul...
(Gârda Petru Ioan)

Răspuns

Pot să-ți spun în gura mare
Că nu e nici o problemă,
Doar nu crezi că ghicitoarea
Poate fi o... ana-TEMÃ !
E.S.

Cât privește catrenul tău (excelent):

Eugene, întrebarea
Are-aici acoperire,
Dacă vei privi flambarea
Ca pe o dros..ophilire.
I.G.P. (!!!)

Am o altă întrebare:
Faci pe sait droso... philare?
E.S.

Am preferat transcrierea fonetică sait, pentru site și "nici o" datorită accentului.
Cu bine.

Am bănuiala că în ghicitoarea lui Nelu Gârda te-a derutat primul vers și paranteza din versul trei.
La ghicitoarea mea te-ai descurcat bine și ai găsit răspunsul corect în primul vers.
Celelalte trei sunt tot o ghicitoare. Dar să vedem răspunsul tău:

Eu, gigantul drosophil,
De te dau pe gât cumva,
Tu, ca vin, declar umil:
Nu-mi ajungi nici pe-o măsea!
G.B.P.

Iată-l și pe al meu:

Răspunsu-i simplu și deplin,
Că drosophilul nu bea vin,
Cu toate că ar fi cuminte
Să-l pună pe-o măsea de minte.

Și continui:

Un vechi client cerea pe net
Mereu vagoane de oțet,
Plătind un preț exorbitant:
Era un drosophil gigant.

Amnitesc mai jos ghicitoarea mea:

Cine poate să-și dorească
Vinul să i se acrească
Înainte de banchet,
Musculiță de oțet?

Gigi-Mișu, îți voi trimite un mail în acest weekend.

Știi ce e ciudat? Că mă pot referi la catrenul și distihul meu de dinainte, folosind firesc exact cuvintele tale: „Cred că și tu ai înțeles-o, dar... dacă te uiți mai bine, ai să vezi că nu mă refer(eam) la textul-ghicitoare al lui Nelu Gârda.“
Și acum să trecem la ghicitori.
Propunerea lui Nelu Gârda e inteligentă. Toate cuvintele sunt cotidiene. Răspunsul, flambajul, nu a fost ușor de găsit, dar acesta e rolul unei ghicitori bune, să fie dificilă.
Apropo de flambaj, sper că nu te-ai gândit la banane flambate.
Să vedem acum catrenul tău:

Azi înclin să-ți dau dreptate,
Când catrenul ți-am ghicit:
Oțărât ești jumătate
Și cealaltă... oțetit!
G.B.P.

Ghicitoare

Cine poate să-și dorească
Vinul să se oțetească
Strașnic, pentru un banchet,
Musculiță de oțet?
E.S.

Acum, redevenind serios, mi-ar plăcea să ne împrietenim și cred că și reușim, chiar dacă am avut păreri diferite.

Sub presiune axială,
Când acțiunea e pripită,
Apare (și) la socoteală
O îndoire nedorită.
I.G.P.

Însă, Doamne mă ferește,
Când vorbesc ei... chinezește!
G.B.P.

Lui Gică-Contra Burlacu Pietre(a)nul

Ghicitoarea este clară,
Dar dorind-o mai ușoară
Bombănești cu haz încât
Nu m-am „oțărât”.

Sugestie

Eu te-aș boteza „Pietrenul”,
Să rimeze cu catrenul.

Spun mulți că-s pesimist și ACRU, dar
Eu mă ridic senin și-i contrazic:
Nu văd doar partea goală din pahar,
Ci și pe cea în care nu-i nimic!
(Florian Abel)

Comentariu, pornind de la primul vers

Tu vrei ca-n vremuri viitoare
Măcar o strofă să-ți rămâie
Și pui în vers piper și sare...
De lămâie.

Cu aprecieri,
E.S.

Chiar dacă am mâncat vreo literă, se înțelege ideea.

Păi, decât să-ți dau pe ea un leu
Adunat cu trudă la ciorap...
(V.V.)

Așa număr de dresură n-am mai văzut

Pe leu, al fiarelor satrap,
Nu-n cușcă-l ții, ci la ciorap.

Tataia nu se va supăra dacă îi spun că m-au ridicat de pe scaun doar cea cu controalele vamale și ultima, că doar mă știți că sunt cam nedus la biserică.
(Laurențiu Ghiță)

Acesta-i glas amăgitor,
Nu e de înger păzitor!